2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMOBILIZÁRE, imobilizări, s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. – V. imobiliza.

IMOBILIZÁRE, imobilizări, s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. – V. imobiliza.

imobilizare sf [At: LEG. EC. PL. 200 / Pl: ~zări / E: imobiliza] 1 Aducere a cuiva într-o stare de nemișcare. 2 Privare a cuiva de libertatea de mișcare. 3 Investire a unor mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. 4 Imposibilitate de utilizare a unui vehicul. 5 Aducere a unui bun în stare de indisponibilitate. 6 Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.

IMOBILIZÁRE s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei; nemișcare, neclintire.

IMOBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. ♦ Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ◊ (Ec.) Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. [< imobiliza].

IMOBILIZÁRE s. f. acțiunea de a imobiliza. ◊ metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ♦ (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. (< imobiliza)

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.

imobiliza vt [At: IBRĂILEANU, A. 132 / Pzi: ~zez / E: fr immobiliser] 1 A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire. 2 A priva pe cineva de libertatea de mișcare. 3 A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). 4 A face un vehicul inutilizabil. 5 (Pex) A face un bun indisponibil.

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) în neputință de a se mișca, a aduce în stare de nemișcare, de neclintire. Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei- Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209. ◊ Fig. Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.

IMOBILIZÁ vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mișca; a înțepeni, a încremeni. [< fr. immobiliser].

IMOBILIZÁ vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mișca; a înțepeni. 2. a investi mari disponibilități materiale și bănești într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. (< fr. immobiliser)

A IMOBILIZÁ ~éz tranz. (ființe sau părți ale corpului) A face să devină imobil; a aduce și a menține în stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser

imobilizà v. 1. a face imobil; 2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil.

*imobilizéz v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac să nu se maĭ poată mișca orĭ să nu maĭ poată lucra. Jur. Daŭ unuĭ obĭect mobil calitatea de imobil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imobilizáre s. f., g.-d. art. imobilizắrii; pl. imobilizắri

imobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imobilizeáză

imobilizá vb., ind. prez. 1 sg. imobilizéz, 3 sg. și pl. imobilizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMOBILIZARE s. fixare, fixat, înțepenire, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.)

arată toate definițiile

Intrare: imobilizare
imobilizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobilizare
  • imobilizarea
plural
  • imobilizări
  • imobilizările
genitiv-dativ singular
  • imobilizări
  • imobilizării
plural
  • imobilizări
  • imobilizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: imobiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imobiliza
  • imobilizare
  • imobilizat
  • imobilizatu‑
  • imobilizând
  • imobilizându‑
singular plural
  • imobilizea
  • imobilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imobilizez
(să)
  • imobilizez
  • imobilizam
  • imobilizai
  • imobilizasem
a II-a (tu)
  • imobilizezi
(să)
  • imobilizezi
  • imobilizai
  • imobilizași
  • imobilizaseși
a III-a (el, ea)
  • imobilizea
(să)
  • imobilizeze
  • imobiliza
  • imobiliză
  • imobilizase
plural I (noi)
  • imobilizăm
(să)
  • imobilizăm
  • imobilizam
  • imobilizarăm
  • imobilizaserăm
  • imobilizasem
a II-a (voi)
  • imobilizați
(să)
  • imobilizați
  • imobilizați
  • imobilizarăți
  • imobilizaserăți
  • imobilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • imobilizea
(să)
  • imobilizeze
  • imobilizau
  • imobiliza
  • imobilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imobilizare

  • 1. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fixare neclintire nemișcare
    • 1.1. Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.
      surse: DN
    • 1.2. economie Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi imobiliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

imobiliza

  • 1. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încremeni înțepeni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei-Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209.
      surse: DLRLC
    • figurat Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal).
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: