imobilizare sf [At: LEG. EC. PL. 200 / Pl: ~zări / E: imobiliza] 1 Aducere a cuiva într-o stare de nemișcare. 2 Privare a cuiva de libertatea de mișcare. 3 Investire a unor mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. 4 Imposibilitate de utilizare a unui vehicul. 5 Aducere a unui bun în stare de indisponibilitate. 6 Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.