2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare.

ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare.

ilustra [At: GHICA, S. 57 / Pzi: ~rez / E: fr illustrer, lat illustrare] 1 vr (Înv) A deveni celebru într-un anumit domeniu Si: a se remarca. 2 vt A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 3 vt A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. 4 vt A împodobi cu ilustrații (o carte, un text etc.).

ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A exemplifica o problemă prin exemple demonstrative, prin fapte, gesturi, a arunca o lumină clară asupra unei anumite probleme, situații etc. Întîi expune teoria, apoi o ilustrează prin exemple.Își ilustra narațiunea cu gesturi, strîmbături și schimbări de glas caraghioase. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. 2. Refl. A se distinge, a se remarca, a deveni celebru. Unii... s-au ilustrat ca profesori și ca înalți funcționari. GHICA, S. 57. ♦ Tranz. A face să se distingă, să se remarce. Între cetățenii ce au ilustrat Moldova a fost și unul Ioan Tăutul. BĂLCESCU, O. I 81. 3. Tranz. A împodobi (o carte, un text etc.) cu ilustrații. ♦ A prezenta printr-un desen; a reprezenta. Mai demult văzusem gravura care ilustrează memorabila... întîlnire [a greierului] cu furnica. BOGZA, A. Î. 660.

ILUSTRÁ vb. I. 1. tr. A lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, prin gesturi etc. 2. refl. A se distinge, a se remarca, a ajunge celebru. 3. tr. A împodobi cu ilustrații o carte, un text. ♦ A reprezenta. [< fr. illustrer, cf. it., lat. illustrare].

ILUSTRÁ vb. I. tr. 1. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc. 2. a împodobi un text cu ilustrații. ◊ (despre desene, imagini) a reprezenta. II. refl. a se distinge, a deveni ilustru. (< fr. illustrer, lat. illustrare)

A ILUSTRÁ ~éz tranz. 1) (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica. 2) (cărți, texte etc.) A înzestra cu ilustrații. 3) (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. /<fr. illustrer, lat. illustrare

A SE ILUSTRÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni ilustru; a se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a excela; a se evidenția. /<fr. illustrer, lat. illustrare

ilustrà v. 1. a face ilustru; 2. a orna un text cu gravuri.

ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris.

ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris.

ilustru, ~ă a [At: GHICA, S. 161 / Pl: ~uștri, ~re / E: fr illustre, lat illustris] Strălucit, celebru prin calitățile sale deosebite.

ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, eminent, celebru (prin merite, virtuți etc.), renumit, vestit, faimos. Privesc casa și parcul, privesc fotografiile, documentele rămase de la ilustrul muzician [Ceaikovski], hainele lui, obiectele de care s-a servit. STANCU, U.R.S.S. 86. Văd că într-o privință ilustrul d-tale profesor e de aceeași părere cu mine. CARAGIALE, O. VII 176. Ilustrul arhitect și sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, S. III 72. ◊ (Substantivat) Figura bătrînei devenea radioasă, acum ochii i se muiau de lacrimi cînd pronunța numele ilustrului. ANGHEL, PR. 120.

ILÚSTRU, -Ă adj. Strălucit; celebru, eminent. [Cf. fr. illustre, lat. illustris].

ILÚSTRU, -Ă adj. strălucit; celebru, eminent. (< fr. illustre, lat. illustris)

ILÚSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care este foarte vestit prin calitățile sau prin realizările sale; celebru. [Sil. -lus-tru] /<fr. illustre, lat. illustris

ilustru a. care are o mare reputațiune: celebru, faimos.

*ilustréz v. tr. (lat. illustrare, d. lustrum, curățire. V. lustru). Fac ilustru: vitejia te ilustrează. Ornez cu ilustrațiunĭ (cu gravurĭ) o carte.

*ilústru, -ă adj., pl. m. ștri (lat. illustris). Însemnat, distins, făĭmos prin merite: Ștefan cel Mare e cel maĭ ilustru domn al tuturor Românilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut neștiut de lume, dar cu pretențiunĭ de celebritate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză

ilustrá vb., ind. prez. 1 sg. ilustréz, 3 sg. și pl. ilustreáză

ilústru adj. m., pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre

arată toate definițiile

Intrare: ilustra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ilustra
  • ilustrare
  • ilustrat
  • ilustratu‑
  • ilustrând
  • ilustrându‑
singular plural
  • ilustrea
  • ilustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ilustrez
(să)
  • ilustrez
  • ilustram
  • ilustrai
  • ilustrasem
a II-a (tu)
  • ilustrezi
(să)
  • ilustrezi
  • ilustrai
  • ilustrași
  • ilustraseși
a III-a (el, ea)
  • ilustrea
(să)
  • ilustreze
  • ilustra
  • ilustră
  • ilustrase
plural I (noi)
  • ilustrăm
(să)
  • ilustrăm
  • ilustram
  • ilustrarăm
  • ilustraserăm
  • ilustrasem
a II-a (voi)
  • ilustrați
(să)
  • ilustrați
  • ilustrați
  • ilustrarăți
  • ilustraserăți
  • ilustraseți
a III-a (ei, ele)
  • ilustrea
(să)
  • ilustreze
  • ilustrau
  • ilustra
  • ilustraseră
Intrare: ilustru
ilustru adjectiv
adjectiv (A97)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilustru
  • ilustrul
  • ilustru‑
  • ilustră
  • ilustra
plural
  • iluștri
  • iluștrii
  • ilustre
  • ilustrele
genitiv-dativ singular
  • ilustru
  • ilustrului
  • ilustre
  • ilustrei
plural
  • iluștri
  • iluștrilor
  • ilustre
  • ilustrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilustra

  • 1. tranzitiv A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: exemplifica attach_file 2 exemple
    exemple
    • Întîi expune teoria, apoi o ilustrează prin exemple.
      surse: DLRLC
    • Își ilustra narațiunea cu gesturi, strîmbături și schimbări de glas caraghioase. VLAHUȚĂ, O. A. III 69.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reprezenta
  • 2. reflexiv A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Unii... s-au ilustrat ca profesori și ca înalți funcționari. GHICA, S. 57.
    • 2.1. tranzitiv A face să se distingă, să se remarce.
      exemple
      • Între cetățenii ce au ilustrat Moldova a fost și unul Ioan Tăutul. BĂLCESCU, O. I 81.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai demult văzusem gravura care ilustrează memorabila... întîlnire [a greierului] cu furnica. BOGZA, A. Î. 660.
      surse: DLRLC

etimologie:

ilustru

  • 1. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite.
    exemple
    • Privesc casa și parcul, privesc fotografiile, documentele rămase de la ilustrul muzician [Ceaikovski], hainele lui, obiectele de care s-a servit. STANCU, U.R.S.S. 86.
      surse: DLRLC
    • Văd că într-o privință ilustrul d-tale profesor e de aceeași părere cu mine. CARAGIALE, O. VII 176.
      surse: DLRLC
    • Ilustrul arhitect și sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, S. III 72.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Figura bătrînei devenea radioasă, acum ochii i se muiau de lacrimi cînd pronunța numele ilustrului. ANGHEL, PR. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: