ilustra [At: GHICA, S. 57 / Pzi: ~rez / E: fr illustrer, lat illustrare] 1 vr (Înv) A deveni celebru într-un anumit domeniu Si: a se remarca. 2 vt A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 3 vt A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. 4 vt A împodobi cu ilustrații (o carte, un text etc.).

ILUSTRA, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A exemplifica o problemă prin exemple demonstrative, prin fapte, gesturi, a arunca o lumină clară asupra unei anumite probleme, situații etc. Întîi expune teoria, apoi o ilustrează prin exemple. ▭ Își ilustra narațiunea cu gesturi, strîmbături și schimbări de glas caraghioase. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. 2. Refl. A se distinge, a se remarca, a deveni celebru. Unii... s-au ilustrat ca profesori și ca înalți funcționari. GHICA, S. 57. ♦ Tranz. A face să se distingă, să se remarce. Între cetățenii ce au ilustrat Moldova a fost și unul Ioan Tăutul. BĂLCESCU, O. I 81. 3. Tranz. A împodobi (o carte, un text etc.) cu ilustrații. ♦ A prezenta printr-un desen; a reprezenta. Mai demult văzusem gravura care ilustrează memorabila... întîlnire [a greierului] cu furnica. BOGZA, A. Î. 660.

ILUSTRA vb. I. 1. tr. A lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, prin gesturi etc. 2. refl. A se distinge, a se remarca, a ajunge celebru. 3. tr. A împodobi cu ilustrații o carte, un text. ♦ A reprezenta. [< fr. illustrer, cf. it., lat. illustrare].

ILUSTRA vb. I. tr. 1. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc. 2. a împodobi un text cu ilustrații. ◊ (despre desene, imagini) a reprezenta. II. refl. a se distinge, a deveni ilustru. (< fr. illustrer, lat. illustrare)

A SE ILUSTRA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni ilustru; a se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a excela; a se evidenția. /<fr. illustrer, lat. illustrare

A ILUSTRA ~ez tranz. 1) (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica. 2) (cărți, texte etc.) A înzestra cu ilustrații. 3) (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. /<fr. illustrer, lat. illustrare

ilustrà v. 1. a face ilustru; 2. a orna un text cu gravuri.

ilustru, ~ă a [At: GHICA, S. 161 / Pl: ~uștri, ~re / E: fr illustre, lat illustris] Strălucit, celebru prin calitățile sale deosebite.

ILUSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, eminent, celebru (prin merite, virtuți etc.), renumit, vestit, faimos. Privesc casa și parcul, privesc fotografiile, documentele rămase de la ilustrul muzician [Ceaikovski], hainele lui, obiectele de care s-a servit. STANCU, U.R.S.S. 86. Văd că într-o privință ilustrul d-tale profesor e de aceeași părere cu mine. CARAGIALE, O. VII 176. Ilustrul arhitect și sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, S. III 72. ◊ (Substantivat) Figura bătrînei devenea radioasă, acum ochii i se muiau de lacrimi cînd pronunța numele ilustrului. ANGHEL, PR. 120.

ILUSTRU, -Ă adj. Strălucit; celebru, eminent. [Cf. fr. illustre, lat. illustris].

ILUSTRU, -Ă adj. strălucit; celebru, eminent. (< fr. illustre, lat. illustris)

ILUSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care este foarte vestit prin calitățile sau prin realizările sale; celebru. [Sil. -lus-tru] /<fr. illustre, lat. illustris

ilustru a. care are o mare reputațiune: celebru, faimos.

*ilustréz v. tr. (lat. illustrare, d. lustrum, curățire. V. lustru). Fac ilustru: vitejia te ilustrează. Ornez cu ilustrațiunĭ (cu gravurĭ) o carte.

*ilústru, -ă adj., pl. m. ștri (lat. illustris). Însemnat, distins, făĭmos prin merite: Ștefan cel Mare e cel maĭ ilustru domn al tuturor Românilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut neștiut de lume, dar cu pretențiunĭ de celebritate.

ilustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ilustrez, 3 ilustrează; conj. prez. 1 sg. să ilustrez, 3 să ilustreze

ilustra (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustrează

ilustra vb., ind. prez. 1 sg. ilustrez, 3 sg. și pl. ilustrează

ilustru adj. m., pl. iluștri; f. ilustră, pl. ilustre

ilustru adj. m., pl. iluștri; f. ilustră, pl. ilustre

ilustru adj. m., art. ilustrul, pl. iluștri, art. iluștrii; f. sg. ilustră, g.-d. art. ilustrei, pl. ilustre

ILUSTRA vb. 1. v. exemplifica. 2. a imagina, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. v. marca. 4. v. remarca.

ILUSTRA vb. 1. a exemplifica, (înv.) a pildui. (Și-a ~ expunerea.) 2. a imagina, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. a însemna, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest volum ~ o dată în literatura noastră.) 4. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)

ILUSTRU adj. 1. v. celebru. 2. v. ales.

ILUSTRU adj. 1. celebru, faimos, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. ales, deosebit, distins, eminent, remarcabil. (Un profesor ~.) 3. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.)

Ilustru ≠ mediocru