ILUMINAT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.

ilumina [At: CAMIL PETRESCU, V. 89 / Pzi: ~nez / E: fr illuminer, lat illuminare] 1 vt A produce și a răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2 vt A împodobi un oraș sau un edificiu cu multe lumini cu ocazia unei sărbători, serbări etc. 3 vr (Fig; d. fața, ochii oamenilor) A străluci de bucurie, de mulțumire etc. Si: a se bucura, a se înveseli, a se înviora.

iluminat², ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 254 / Pl: ~ați, ~e / E: ilumina] 1 a (D. un oraș, un edificiu, o stradă) Luminat cu lumină artificială. 2 a (Ast; d. un corp ceresc) Care primește lumină de la alt corp. 3 a (Fig; d. oameni) Extrem de mulțumit, de fericit. 4 a (Fig) Înveselit. 5-6 smf, a (Fig) (Persoană) care este înțeleaptă, inspirată. 7 a De inspirație divină.

ILUMINAT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.

ILUMINA, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.

ILUMINAT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Care este luminat, pe a cărui suprafață se proiectează lumină. Au fost, desigur, în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva duzini de opaițe, aprinse pe pămînt, vor fi dat oamenilor care le priveau, certitudinea că se găsesc... într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202. 2. Fig. Plin de bucurie, înviorat, înveselit; inspirat. Veneau cîntînd, cu ochii iluminați, tineri, bătrîni, femei. PAS, Z. IV 200.

ILUMINA vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

ILUMINAT, -Ă adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. (Despre față) Înviorat; înveselit. ♦ Inspirat. // s.n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica producerii și a răspîndirii luminii artificiale. [Cf. fr. illuminé].

ILUMINA vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

A SE ILUMINA mă ~ez intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer

A ILUMINA ~ez 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

ILUMINAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este luminat cu lumină artificială. 2) fig. (despre persoane sau fețele lor) Care exprimă fericire, mulțumire. /<fr. illuminé

iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul.

iluminat m. 1. om ce se crede inspirat, vizionar în ale religiunii; 2. pl. eretici din evul-mediu.

*iluminát, -ă adj. Luminat: cameră iluminată. S. m. Vizionar în religiune. Pl. Niște ereticĭ din evu mediŭ.

*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare. Fig. Luminez sufletu (inteligența).

ilumina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iluminez, 3 iluminează; conj. prez. 1 sg. să iluminez, 3 să ilumineze

ilumina (a ~) vb., ind. prez. 3 iluminează

ilumina vb., ind. prez. 1 sg. iluminez, 3 sg. și pl. iluminează

iluminez.

iluminat, -ă, iluminați, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o încăpere o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Adj. (Despre față, ochi etc., sau oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. 3. S. m. și f. Persoană care este inspirată de divinitate, care are viziuni; vizionar, inspirat. 4. S. m. și f. Membru al unei societăți de luptă antiiezuită, întemeiată la 1 mai 1776 de fostul iezuit Adam Weisshaupt, cu sediul la Dresda. – Din ilumina.

ILUMINÁT, -Ă (< ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre încăperi, străzi etc.) Luminat artificial. 2. Fig. (Despre față, ochi) Care radiază (de veselie, de inteligență etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere și răspândire a luminii în vederea asigurării condițiilor pentru desfășurarea normală a activității omenești. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumină artificială: lămpi electrice, lămpi cu gaz de iluminat, lămpi cu petrol, lumânări etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursă este îndreptat direct spre suprafața de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este îndreptat spre plafon, realizându-se o răspândire uniformă a luminii, fără umbre; utilizat în sălile de lectură, în sălile de desen etc.

ILUMINAT adj. v. inspirat, vizionar.

iluminat adj. v. INSPIRAT.