inspirat, ~ă [At: ANATOMIA, 80 / Pl: ~ați, ~e / E: inspira] 1 a (Fzl; d. aer) Inhalat în plămâni. 2 a (D. persoane) Care a primit inspirație. 3 a Căreia i s-a sugerat o idee, un sentiment, o acțiune, o atitudine etc. 4 a (D. creații ale spiritului) Făcut cu ajutorul unei sugestii. 5 a (D. persoane; pex d. acțiuni ale lor) Care acționează în urma unui îndemn lăuntric. 6-7 smf, a (Persoană) stăpânită de entuziasmul creației artistice. 8-9 smf, a (Persoană) care poate comunica spiritual cu divinitatea. 10 a (D. creații ale spiritului, opere de artă) Care are o înaltă valoare estetică. 11 av (Îe) A fi (bine) ~ A avea o idee, o inițiativă bună.

INSPIRAT, -Ă, inspirați, -te, adj. Stăpînit, cuprins de un entuziasm creator, de avîntul creației (îndeosebi artistice), pătruns de inspirație¹. Cuvîntul tău sincer, vocea ta inspirată, simplitatea și puterea graiului tău sufletesc i-au răzvrătit. ARGHEZI, P. T. 65. Un vers, și-apoi să mă înec în Lethe – Dar e-n zadar! Azi nu sînt inspirat. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86. A fost, fără îndoială, un vînător inspirat... artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei. ODOBESCU, S. III 55. ◊ Expr. A fi bine inspirat = a avea o idee bună, a se orienta just.

INSPIRAT, -Ă adj. Cuprins de inspirație (2). ◊ A fi bine inspirat = a avea o idee bună. [< inspira].

INSPIRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A INSPIRA și A SE INSPIRA. 2) Care este cuprins de inspirație; stăpânit de un puternic avânt creator. /v. a (se) inspira

inspirat a. care a primit inspirațiune: poet, profet inspirat.

*inspirát, -ă adj. și s. Care a primit o inspirațiune: poet, profet inspirat. Rezultat din inspirațiune: versurĭ inspirate.

inspirat adj. m., pl. inspirați; f. sg. inspirată, pl. inspirate

INSPIRAT adj. (fig.) iluminat. (Persoană ~.)

INSPIRAT adj. (fig.) iluminat. (Persoană ~.)