opțiuni
  • info

13 definiții pentru ilumina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUMINA, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINA, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ilumina [At: CAMIL PETRESCU, V. 89 / Pzi: ~nez / E: fr illuminer, lat illuminare] 1 vt A produce și a răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2 vt A împodobi un oraș sau un edificiu cu multe lumini cu ocazia unei sărbători, serbări etc. 3 vr (Fig; d. fața, ochii oamenilor) A străluci de bucurie, de mulțumire etc. Si: a se bucura, a se înveseli, a se înviora.

ILUMINA, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.

ILUMINA vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

ILUMINA vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

A ILUMINA ~ez 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

A SE ILUMINA mă ~ez intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer

iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul.

*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare. Fig. Luminez sufletu (inteligența).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ilumina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. iluminez, 3 iluminează; conj. prez. 1 sg. să iluminez, 3 să ilumineze

ilumina (a ~) vb., ind. prez. 3 iluminează

ilumina vb., ind. prez. 1 sg. iluminez, 3 sg. și pl. iluminează

iluminez.

Intrare: ilumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ilumina
  • iluminare
  • iluminat
  • iluminatu‑
  • iluminând
  • iluminându‑
 singular plural
  • iluminează
  • iluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iluminez
 (să)
  • iluminez
  • iluminam
  • iluminai
  • iluminasem
a II-a (tu)
  • iluminezi
 (să)
  • iluminezi
  • iluminai
  • iluminași
  • iluminaseși
a III-a (el, ea)
  • iluminează
 (să)
  • ilumineze
  • ilumina
  • ilumină
  • iluminase
plural I (noi)
  • iluminăm
 (să)
  • iluminăm
  • iluminam
  • iluminarăm
  • iluminaserăm
  • iluminasem
a II-a (voi)
  • iluminați
 (să)
  • iluminați
  • iluminați
  • iluminarăți
  • iluminaserăți
  • iluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • iluminează
 (să)
  • ilumineze
  • iluminau
  • iluminară
  • iluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ilumina, iluminezverb

  • 1. tranzitiv A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. DLRLC
    • format_quote figurat Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.