3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iluminat1 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 20 / Pl: ? / E: ilumina] 1-3 Iluminare (1-2, 5). 4-5 (Fiz) Tehnică (a producerii și) a răspândirii luminii artificiale. 6 (Elh; îs) ~ direct Sistem de iluminat1 (4) în care cea mai mare parte a fluxului luminos ajunge direct, fără reflexie, refracție etc., la obiectele de iluminat. 7 (Îs) ~ indirect Sistem de iluminat1 (4) în care cea mai mare parte a fluxului luminos ajunge la obiecte prin intermediul unor suprafețe difuzante. 8 (Îs) ~ de avertizare Lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. 9 (Îs) ~ de siguranță Sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică.

iluminat2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 254 / Pl: ~ați, ~e / E: ilumina] 1 a (D. un oraș, un edificiu, o stradă) Luminat cu lumină artificială. 2 a (Ast; d. un corp ceresc) Care primește lumină de la alt corp. 3 a (Fig; d. oameni) Extrem de mulțumit, de fericit. 4 a (Fig) Înveselit. 5-6 smf, a (Fig) (Persoană) care este înțeleaptă, inspirată. 7 a De inspirație divină.

ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.

ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina.

ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina.

ILUMINÁT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.

ILUMINÁT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Care este luminat, pe a cărui suprafață se proiectează lumină. Au fost, desigur, în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva duzini de opaițe, aprinse pe pămînt, vor fi dat oamenilor care le priveau, certitudinea că se găsesc... într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202. 2. Fig. Plin de bucurie, înviorat, înveselit; inspirat. Veneau cîntînd, cu ochii iluminați, tineri, bătrîni, femei. PAS, Z. IV 200.

ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a ilumina, iluminare. ♦ Tehnica producerii și răspîndirii luminii artificiale în spații închise sau deschise. Iluminatul străzilor.

ILUMINÁT, -Ă adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. (Despre față) Înviorat; înveselit. ♦ Inspirat. // s.n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica producerii și a răspândirii luminii artificiale. [Cf. fr. illuminé].

ILUMINÁT s. n. 1. iluminare (1). ♦ ~ de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează automat pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. 2. tehnica producerii și răspândirii luminii artificiale. (< ilumina)

ILUMINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este luminat cu lumină artificială. 2) fig. (despre persoane sau fețele lor) Care exprimă fericire, mulțumire. /<fr. illuminé

iluminat m. 1. om ce se crede inspirat, vizionar în ale religiunii; 2. pl. eretici din evul-mediu.

*iluminát, -ă adj. Luminat: cameră iluminată. S. m. Vizionar în religiune. Pl. Niște ereticĭ din evu mediŭ.

*iluminát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ilumina: iluminatu orașelor.

ilumina [At: CAMIL PETRESCU, V. 89 / Pzi: ~nez / E: fr illuminer, lat illuminare] 1 vt A produce și a răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2 vt A împodobi un oraș sau un edificiu cu multe lumini cu ocazia unei sărbători, serbări etc. 3 vr (Fig; d. fața, ochii oamenilor) A străluci de bucurie, de mulțumire etc. Si: a se bucura, a se înveseli, a se înviora.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.

ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer

arată toate definițiile

Intrare: iluminat (adj.)
iluminat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluminat
  • iluminatul
  • iluminatu‑
  • ilumina
  • iluminata
plural
  • iluminați
  • iluminații
  • iluminate
  • iluminatele
genitiv-dativ singular
  • iluminat
  • iluminatului
  • iluminate
  • iluminatei
plural
  • iluminați
  • iluminaților
  • iluminate
  • iluminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: iluminat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluminat
  • iluminatul
  • iluminatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iluminat
  • iluminatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ilumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ilumina
  • iluminare
  • iluminat
  • iluminatu‑
  • iluminând
  • iluminându‑
singular plural
  • iluminea
  • iluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iluminez
(să)
  • iluminez
  • iluminam
  • iluminai
  • iluminasem
a II-a (tu)
  • iluminezi
(să)
  • iluminezi
  • iluminai
  • iluminași
  • iluminaseși
a III-a (el, ea)
  • iluminea
(să)
  • ilumineze
  • ilumina
  • ilumină
  • iluminase
plural I (noi)
  • iluminăm
(să)
  • iluminăm
  • iluminam
  • iluminarăm
  • iluminaserăm
  • iluminasem
a II-a (voi)
  • iluminați
(să)
  • iluminați
  • iluminați
  • iluminarăți
  • iluminaserăți
  • iluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • iluminea
(să)
  • ilumineze
  • iluminau
  • ilumina
  • iluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iluminat (adj.)

  • 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Au fost, desigur, în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva duzini de opaițe, aprinse pe pămînt, vor fi dat oamenilor care le priveau, certitudinea că se găsesc... într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Plin de bucurie.
    exemple
    • Veneau cîntînd, cu ochii iluminați, tineri, bătrîni, femei. PAS, Z. IV 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

iluminat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) ilumina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: iluminare
    • 1.1. Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Iluminatul străzilor.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică.
      surse: DEX '09

etimologie:

ilumina

  • 1. tranzitiv A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249.
      surse: DLRLC
    • figurat Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57.
      surse: DLRLC
    • absolut Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.
      surse: DLRLC

etimologie: