2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ilicit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 477 / Pl: ~iți, ~e / E: fr illicite, lat illicitus] 1 Ilegal (2). 2-3 Contrar (unei legi sau) unei norme. 4 (Pex) Necinstit.

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Contrar legii, nepermis de lege, ilegal; p. ext. necinstit. Venituri ilicite.Adesea inima lui fluturatică se simțea rănită de amoruri ilicite. ODOBESCU, S. I 289.

ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)

ILICÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care nu este licit; contrar legii; nelicit; nelegal. Vânzare ~tă. /<fr. illícite, lat. illicitus

ILICÍT1 adv. În mod necinstit; pe cale nelegală. /<fr. illícite, lat. illicitus

*ilícit, -ă adj. (lat. illicitus, d. in-, ne, și licitus, permis. V. licență). Oprit de lege saŭ de morală: cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals ilicít (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilicít adj. m., pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)

ILICIT adj. 1. clandestin, ilegal, nelegal. (Comerț ~.) 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)

Intrare: ilicit (adj.)
ilicit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilicit
  • ilicitul
  • ilicitu‑
  • ilici
  • ilicita
plural
  • iliciți
  • iliciții
  • ilicite
  • ilicitele
genitiv-dativ singular
  • ilicit
  • ilicitului
  • ilicite
  • ilicitei
plural
  • iliciți
  • iliciților
  • ilicite
  • ilicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ilicit (faptă)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilicit
  • ilicitul
  • ilicitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ilicit
  • ilicitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilicit (adj.)

  • 1. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ilegal antonime: legal licit un exemplu
    exemple
    • Venituri ilicite.
      surse: DLRLC

etimologie:

ilicit (faptă)

  • 1. Faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii.
    surse: MDN '00

etimologie: