3 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

iliac2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~aci, ~ace / P: i-li-ac / E: fr iliaque, lat iliacus] (Atm) 1 a (D. oase, mușchi) Care este așezat în regiunea șoldurilor. 2-3 sn, a (Șîs os ~) Fiecare din cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului.

ILIÁC, -Ă, iliace, adj. n. și f. (Anat.) Care este așezat în partea de mijloc a corpului, între coaste și pîntece; din regiunea șoldurilor. Bazinul iliac.Os iliac = fiecare din cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. - Pronunțat: -li-ac.

ILIÁC, -Ă adj. (Anat.) Așezat în partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

ILIÁC, -Ă adj. în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)

ILIÁC ~că (~ci, ~ce) (despre oase) Care se află în regiunea șoldurilor; situat în partea de mijloc a corpului. [Sil. -li-ac] /<fr. iliaque, lat. iliacus

2) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (d. ileon, ileum). De la ileon: durerĭ iliece (cînd se astupă ileonu).

1) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (lat. iliacus, d. ilia, pîntece, coaste. V. ie 2). Anat. De la șoldurĭ: osu iliac.

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.

liliac1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: li-liac și li-li-ac / V: (îrg) lel~, (înv) liec, ~leac, (reg) iliac, ililac, ilileac1, lulac, lul~, luluiac, uliac / Pl: ~ieci și (îvr) ~aci / E: tc leylâc cf bg лиляк] 1 Arbore din familia oleaceelor, cu frunze opuse, simple, întregi, cu inflorescență terminală, la vârful ramurilor anuale, cu fructul în formă de capsulă coriacee. 2 (Șîc ~-comun, ~-nemțesc, ~-roșu, ~-sălbatic) Arbore sau arbust înalt de până la 7 m, cu frunze ovate, cordate la bază și flori colorate în diferite nuanțe de violet-albastru, albe sau roșii, plăcut mirositoare, care crește în regiunile mai calde ale țării Si: (reg) iorgovan, liurhăn, mălin, mălin roșu, scânteie, scrințe, scumpie, sireni (Syringa vulgaris). 3 (Șîc ~-franțuzesc, ~-nemțesc) Arbust înalt de 2-3 m, cu ramuri răsfirate, frunze lanceolate, lobate sau penat fidate, cu flori palid liliachii, frumos mirositoare, dispuse în panicule, cultivat ca arbust ornamental Si: (reg) broștean, (reg) mălin verde, (reg) scumpie altoită (Syringa persica). 4 (Șîc ~-franțuzesc) Arbust înalt de 2-3 m, cu lujeri glabri, cu frunze lanceolate, flori purpurii liliachii ce se cultivă ca arbust ornamental (Syringa chinensis). 5 (Bot; șîc ~-românesc) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 6 (Prc) Floare de liliac (1). 7 (Pop; îe) Un ~ de copil Copil frumos ca o floare. 8 (Bot; șîc ~-de-munte) Anin de munte (Alnus viridis). 9 (Bot; reg) Mălin (Prunus padus). 10 (Bot; Ban) Salcâm (Robinia pseudacacia). 11 (Bot; reg) Scumpie (Cotinus coggygria). 12 (Bot; șîc ~-de-câmp, ~-de-toamnă, ~-sălbatic) Albăstrică (Aster tripolium). 13 (Bot; șîc ~-de-pădure) Tulichină (Daphne mezereum). 14 (Bot; îc) ~-de-grădină sau ~-franțuzesc Nopticoasă (Hesperis matronalis). 15 (Bot; îc) ~-nemțesc Brumărele (Phlox paniculata). 16 (Bot; reg; îc) ~-galben Cuișoare (Ribes aureum). 17 (Bot; reg; îc) ~-de-mare Crin de toamnă (Hosta plantaginea).

liliac2 sm [At: BIBLIA (1688), ap. DLR ms / P: li-li-ac și li-liac / V: (îrg) lel~, (înv) ~liec, (reg) ilileac, leleac / Pl: ~ieci și ~aci / E: bg лиляк] 1-2 (Lpl) Specii de mamifere insectivore asemănătoare cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare, laturile corpului, membrele posterioare și coada, care trăiesc prin locuri întunecoase și izolate, de unde ies numai seara, pentru a-și căuta hrana (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). 3-4 (Lsg) Animal care face parte din aceste specii. 5 (Zlg; reg) Șoarece cu urechi Si: potlogar. 6 (Reg) Moroi.

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust cu flori plăcut mirositoare, albastru-roșcate sau albe, în inflorescențe bogate; se cultivă ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris). Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390. Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63. Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62. Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ♦ Floarea acestui arbust. Un buchet de liliac alb. – Pronunțat: -li-ac.

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor care poate zbura cu ajutorul unor aripi formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada; trăiește prin locuri întunecoase și puțin umblate, de unde iese numai seara, spre a-și căuta hrana (Vespertilio murinus, Plecotus auritus etc.). De cum se lasă seara, de prin cine știe ce crăpătură în care au stat spînzurați toată ziua, liliecii se trezesc la viață. BOGZA, C. O. 172. Un liliac... se strecura prin clopotnița bătrînă. SADOVEANU, O. VI 527. Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. COȘBUC, P. II 27. Zgomotul alaiului domnesc deșteptase bufnițele și liliecii, care, din crestăturile vechii zidiri, zburau fîlfăind în toate părțile, cu țipete ascuțite. ODOBESCU, S. I 162. – Pronunțat: -li-ac.

LILIÁC1 ~éci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

LILIÁC2 ~éci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak

liliac a. arbust ce înflorește printre cei dintâi primăvara și poartă floricele albastru-roșcate sau albe în buchete foarte mirositoare (Syringa). [Turc. LILAK].

liliac m. pasăre de noapte, asemenea unui șoarece, cu aripi lipsite de pene (Vespertilio): ca liliecii nopții ce fug de ziuă mare Al. [Serb. LILĬAK].

arată toate definițiile

Intrare: iliac
iliac1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-li-ac
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iliac
  • iliacul
  • iliacu‑
  • ilia
  • iliaca
plural
  • iliaci
  • iliacii
  • iliace
  • iliacele
genitiv-dativ singular
  • iliac
  • iliacului
  • iliace
  • iliacei
plural
  • iliaci
  • iliacilor
  • iliace
  • iliacelor
vocativ singular
plural
Intrare: liliac (bot.)
  • silabație: li-li-ac
substantiv masculin (M39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliac
  • liliacul
  • liliacu‑
plural
  • lilieci
  • liliecii
genitiv-dativ singular
  • liliac
  • liliacului
plural
  • lilieci
  • liliecilor
vocativ singular
plural
ilileac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iliac2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iliac
  • iliacul
  • iliacu‑
plural
  • ilieci
  • iliecii
genitiv-dativ singular
  • iliac
  • iliacului
plural
  • ilieci
  • iliecilor
vocativ singular
plural
Intrare: liliac (zool.)
  • silabație: li-li-ac
substantiv masculin (M39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliac
  • liliacul
  • liliacu‑
plural
  • lilieci
  • liliecii
genitiv-dativ singular
  • liliac
  • liliacului
plural
  • lilieci
  • liliecilor
vocativ singular
plural
ilileac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iliac2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iliac
  • iliacul
  • iliacu‑
plural
  • ilieci
  • iliecii
genitiv-dativ singular
  • iliac
  • iliacului
plural
  • ilieci
  • iliecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iliac

  • 1. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coxal un exemplu
    exemple
    • Bazinul iliac.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

liliac (bot.) Syringa vespertilis murinus ilileac iliac

  • 1. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iorgovan mălin salcâm 4 exemple
    exemple
    • Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390.
      surse: DLRLC
    • Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63.
      surse: DLRLC
    • Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Floarea acestui arbust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un buchet de liliac alb.
        surse: DLRLC

etimologie:

liliac (zool.) ilileac iliac

  • 1. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: șoarece 4 exemple
    exemple
    • De cum se lasă seara, de prin cine știe ce crăpătură în care au stat spînzurați toată ziua, liliecii se trezesc la viață. BOGZA, C. O. 172.
      surse: DLRLC
    • Un liliac... se strecura prin clopotnița bătrînă. SADOVEANU, O. VI 527.
      surse: DLRLC
    • Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. COȘBUC, P. II 27.
      surse: DLRLC
    • Zgomotul alaiului domnesc deșteptase bufnițele și liliecii, care, din crestăturile vechii zidiri, zburau fîlfăind în toate părțile, cu țipete ascuțite. ODOBESCU, S. I 162.
      surse: DLRLC

etimologie: