liliac² sm [At: BIBLIA (1688), ap. DLR ms / P: li-li-ac și li-liac / V: (îrg) lel~, (înv) ~liec, (reg) ilileac, leleac / Pl: ~ieci și ~aci / E: bg лиляк] 1-2 (Lpl) Specii de mamifere insectivore asemănătoare cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare, laturile corpului, membrele posterioare și coada, care trăiesc prin locuri întunecoase și izolate, de unde ies numai seara, pentru a-și căuta hrana (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). 3-4 (Lsg) Animal care face parte din aceste specii. 5 (Zlg; reg) Șoarece cu urechi Si: potlogar. 6 (Reg) Moroi.

LILIÁC², lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor care poate zbura cu ajutorul unor aripi formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada; trăiește prin locuri întunecoase și puțin umblate, de unde iese numai seara, spre a-și căuta hrana (Vespertilio murinus, Plecotus auritus etc.). De cum se lasă seara, de prin cine știe ce crăpătură în care au stat spînzurați toată ziua, liliecii se trezesc la viață. BOGZA, C. O. 172. Un liliac... se strecura prin clopotnița bătrînă. SADOVEANU, O. VI 527. Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. COȘBUC, P. II 27. Zgomotul alaiului domnesc deșteptase bufnițele și liliecii, care, din crestăturile vechii zidiri, zburau fîlfăind în toate părțile, cu țipete ascuțite. ODOBESCU, S. I 162. – Pronunțat: -li-ac.

LILIÁC² ~éci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak

liliac m. pasăre de noapte, asemenea unui șoarece, cu aripi lipsite de pene (Vespertilio): ca liliecii nopții ce fug de ziuă mare Al. [Serb. LILĬAK].

1) liliác m., pl. iecĭ (vsl. liliĭakŭ, lilikŭ, bodîrlăŭ; sîrb. lelek, barză, ljiljak, liliac [animal]; bg. láĭlek, lílek, ngr. leléki, leĭléki și lélekas, barză, alb. lĭelĭék, barză, d. turc. leklek și leĭlek, care vine d. ar. laklak, barză). Un animal chiropter care seamănă a șoarice, zboară noaptea și locuĭește pin zidurĭ vechĭ și stîncĭ (vesperilio).

iliac¹ sm vz liliac

ilileac sm vz liliac

leleac sm vz liliac²

liliec² sm vz liliac²

liliac (desp. -li-ac) s. m., pl. lilieci

liliac (-li-ac) s. m., pl. lilieci

liliác (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. liliéci

liliac, -lieci.

LILIÁC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) șoarece.

LILIAC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) șoarece.

liliác (liliéci), s. m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rîndunele”, sb. lelek „barză”, bg. lilek „barză”, ngr. λέλέϰας „barză”, alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare că provine mag. liliák (Edelspacher 18).