iliac², ~ă [At: DA ms / Pl: ~aci, ~ace / P: i-li-ac / E: fr iliaque, lat iliacus] (Atm) 1 a (D. oase, mușchi) Care este așezat în regiunea șoldurilor. 2-3 sn, a (Șîs os ~) Fiecare din cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului.

ILIAC, -Ă, iliace, adj. n. și f. (Anat.) Care este așezat în partea de mijloc a corpului, între coaste și pîntece; din regiunea șoldurilor. Bazinul iliac. ◊ Os iliac = fiecare din cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. - Pronunțat: -li-ac.

ILIAC, -Ă adj. (Anat.) Așezat în partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

ILIAC, -Ă adj. în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)

ILIAC ~că (~ci, ~ce) (despre oase) Care se află în regiunea șoldurilor; situat în partea de mijloc a corpului. [Sil. -li-ac] /<fr. iliaque, lat. iliacus

1) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (lat. iliacus, d. ilia, pîntece, coaste. V. ie 2). Anat. De la șoldurĭ: osu iliac.

2) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (d. ileon, ileum). De la ileon: durerĭ iliece (cînd se astupă ileonu).

iliac (desp. -li-ac) adj. m., pl. iliaci; f. iliacă, pl. iliace

iliac (-li-ac) adj. m., pl. iliaci; f. iliacă, pl. iliace

iliac adj. m. (sil. -li-ac), pl. iliaci; f. sg. iliacă, pl. iliace

ILIAC adj. (ANAT.) coxal. (Os ~; regiunea ~.)

ILIAC adj. (ANAT.) coxal. (Os ~; regiunea ~.)

iliác, s.m. Anin de munte, liliac de munte (Alnus viridis). ■ Semnalat în Munții Rodnei. – Din liliac „plantă cu flori mov” (MDA).