3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILÉU s. n. v. ilău.

ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. ülö[1]

  1. Etimonul corect ortografiat este üllő Ladislau Strifler

ilău sn [At: DOSOFTEI, V. S. 75 / V: (înv) ileu, (nob) ghilău / Pl: ilaie, ~ăie, ileie / E: mg űlő] (Reg) 1 sn Nicovală. 2 sn (Îe) A fi între ciocan și ~ A fi într-o situație critică, din care nu există posibilitate de ieșire. 3 sn Ciocan mare Si: baros. 4 sna Dans popular nedefinit mai îndeproape. 5 sna Melodie după care se execută ilăul (4).

îleu i [At: CONTEMPORANUL VI, 7 / E: fo] (Pfm) Aoleu.

ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu s. n.] – Din magh. üllő.

ILẮU, ilaie, s. n. (Regional) Nicovală. Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. EMINESCU, O. I 62. S-a pus pe ilău În mîni c-un ceatlău. MARIAN, S. 233. Țiganii, cînd mi-l vedea, Sus pe ilău cum ședea, Vai, amar se bucura Și din gură toți striga... TEODORESCU, P. P. 262. – Variantă: iléu (COȘBUC, P. II 23) s. n.

ILẮU iláie n. Bloc de oțel folosit ca suport la forjarea manuală a metalelor; nicovală. /ung. ülö

ilău n. Mold. nicovală: ciocanul ce cade pe ilău EM. [Ung. ÜLÖ].

ilắŭ n., pl. ăĭe (ung. ülö). Nord. Nicovală. – În Trans. și ileŭ, pl. eĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilắu (reg.) s. n., art. ilắul; pl. iláie

ilău s. n., art. ilăul; pl. iláie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ilắu (iléie), s. n. – Nicovală. – Var. ileu. Mag. ülő (Cihac, II, 508; Gáldi, Dict., 93). În Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ilắu, iláie, s.n. (reg.) 1. nicovală. 2. numele unui dans țărănesc.

îléu! interj. (reg.) aoleu! valeu!.

ilắu, ileie, (ileu), s.n. – 1. Nicovală mare, montată pe o buturugă, pe care se bate fierul înroșit: „...de săreau scântei din potcoave, ca și la cocie, când sufli cu foalele și bați pe ilău” (Bilțiu, 1999: 186). 2. Nicovală mică de fier, pe care se bate coasa; se înfige în pământ pe jumătate; este prevăzută cu un opritor de lemn numit popă; batcă. – Din magh. üllő „nicovală” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

ilắu, ileie, (ileu), s.n. – 1. Nicovală mare, montată pe o buturugă, pe care se bate fierul înroșit. 2. Nicovală mică de fier, pe care se bate coasa; se înfinge în pământ pe jumătate; este prevăzută cu un opritor de lemn numit popă; batcă. – Din magh. üllő „nicovală”.

arată toate definițiile

Intrare: Ileu
nume propriu (I3)
  • Ileu
Intrare: ilău
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilău
  • ilăul
  • ilău‑
plural
  • ilaie
  • ilaiele
genitiv-dativ singular
  • ilău
  • ilăului
plural
  • ilaie
  • ilaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ileu
  • ileul
  • ileu‑
plural
  • ileie
  • ileiele
genitiv-dativ singular
  • ileu
  • ileului
plural
  • ileie
  • ileielor
vocativ singular
plural
Intrare: îleu
îleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilău ileu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. EMINESCU, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • S-a pus pe ilău În mîni c-un ceatlău. MARIAN, S. 233.
      surse: DLRLC
    • Țiganii, cînd mi-l vedea, Sus pe ilău cum ședea, Vai, amar se bucura Și din gură toți striga... TEODORESCU, P. P. 262.
      surse: DLRLC

etimologie: