ilău sn [At: DOSOFTEI, V. S. 75 / V: (înv) ileu, (nob) ghilău / Pl: ilaie, ~ăie, ileie / E: mg űlő] (Reg) 1 sn Nicovală. 2 sn (Îe) A fi între ciocan și ~ A fi într-o situație critică, din care nu există posibilitate de ieșire. 3 sn Ciocan mare Si: baros. 4 sna Dans popular nedefinit mai îndeproape. 5 sna Melodie după care se execută ilăul (4).