3 intrări

15 definiții

IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.

IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.

*ignorát, -ă adj. Neștiut, obscur: vĭață ignorată.

IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu cunoaște, a nu ști. Ignorează cu totul această problemă. 2. A neglija ceva sau pe cineva, a nu observa în mod voit, a nu lua în seamă, a trece cu vederea. Scrierile lui Creangă zugrăvesc realist viața satului și de aceea nu pot ignora un aspect fundamental al realității, cum e lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 2/5. Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. REBREANU, P. S. 43. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: ignóră (C. PETRESCU, Î. II 147).

!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră

ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignoréz/ignór, 3 sg. și pl. ignoreáză/ignóră

IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].

IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)

A IGNORÁ ~éz tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conștient să cunoască și să aplice. 2) (persoane) A trata fără considerație; a nu băga în seamă; a disprețui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenție; a nesocoti. [Și ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare

ignorà v. a nu ști, a nu cunoaște.

*ignoréz v. tr. (lat. ignóro, -áre). Nu știu: acest om ignorează existența busoleĭ. Nu daŭ atențiune, arăt dispreț: înțeleptu ignorează vulgu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

Intrare: ignorat
ignorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ignorat ignoratul ignora ignorata
plural ignorați ignorații ignorate ignoratele
genitiv-dativ singular ignorat ignoratului ignorate ignoratei
plural ignorați ignoraților ignorate ignoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: ignora (1 ignor)
ignora (1 ignor) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ignora ignorare ignorat ignorând singular plural
igno ignorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ignor (să) ignor ignoram ignorai ignorasem
a II-a (tu) ignori (să) ignori ignorai ignorași ignoraseși
a III-a (el, ea) igno (să) ignore ignora ignoră ignorase
plural I (noi) ignorăm (să) ignorăm ignoram ignorarăm ignoraserăm, ignorasem*
a II-a (voi) ignorați (să) ignorați ignorați ignorarăți ignoraserăți, ignoraseți*
a III-a (ei, ele) igno (să) ignore ignorau ignora ignoraseră
Intrare: ignora (1 ignorez)
ignora (1 ignorez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ignora ignorare ignorat ignorând singular plural
ignorea ignorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ignorez (să) ignorez ignoram ignorai ignorasem
a II-a (tu) ignorezi (să) ignorezi ignorai ignorași ignoraseși
a III-a (el, ea) ignorea (să) ignoreze ignora ignoră ignorase
plural I (noi) ignorăm (să) ignorăm ignoram ignorarăm ignoraserăm, ignorasem*
a II-a (voi) ignorați (să) ignorați ignorați ignorarăți ignoraserăți, ignoraseți*
a III-a (ei, ele) ignorea (să) ignoreze ignorau ignora ignoraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)