14 definiții pentru ignora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ignora vt [At: ODOBESCU, S. III, 643 / Pzi: ignor și (înv) ~rez / E: fr ignorer, it ignorare] 1 A nu cunoaște. 2 A nu avea informații despre ceva. 3 (C. i. persoane) A nu băga în seamă. 4 (C. i. persoane) A nu saluta deliberat. 5 A neglija. 6 A nesocoti. 7 A desconsidera.

IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu cunoaște, a nu ști. Ignorează cu totul această problemă. 2. A neglija ceva sau pe cineva, a nu observa în mod voit, a nu lua în seamă, a trece cu vederea. Scrierile lui Creangă zugrăvesc realist viața satului și de aceea nu pot ignora un aspect fundamental al realității, cum e lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 2/5. Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. REBREANU, P. S. 43. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: ignóră (C. PETRESCU, Î. II 147).

IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].

IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)

A IGNORÁ ~éz tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conștient să cunoască și să aplice. 2) (persoane) A trata fără considerație; a nu băga în seamă; a disprețui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenție; a nesocoti. [Și ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare

ignorà v. a nu ști, a nu cunoaște.

*ignoréz v. tr. (lat. ignóro, -áre). Nu știu: acest om ignorează existența busoleĭ. Nu daŭ atențiune, arăt dispreț: înțeleptu ignorează vulgu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră

ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignoréz/ignór, 3 sg. și pl. ignoreáză/ignóră

ignora (pr. g-n) (ind. prez. 1 sg. ignorez)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

IGNORA vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

Intrare: ignora
  • silabație: ig-no-ra, i-gno-ra
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignora
  • ignorare
  • ignorat
  • ignoratu‑
  • ignorând
  • ignorându‑
singular plural
  • igno
  • ignorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignor
(să)
  • ignor
  • ignoram
  • ignorai
  • ignorasem
a II-a (tu)
  • ignori
(să)
  • ignori
  • ignorai
  • ignorași
  • ignoraseși
a III-a (el, ea)
  • igno
(să)
  • ignore
  • ignora
  • ignoră
  • ignorase
plural I (noi)
  • ignorăm
(să)
  • ignorăm
  • ignoram
  • ignorarăm
  • ignoraserăm
  • ignorasem
a II-a (voi)
  • ignorați
(să)
  • ignorați
  • ignorați
  • ignorarăți
  • ignoraserăți
  • ignoraseți
a III-a (ei, ele)
  • igno
(să)
  • ignore
  • ignorau
  • ignora
  • ignoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignora
  • ignorare
  • ignorat
  • ignoratu‑
  • ignorând
  • ignorându‑
singular plural
  • ignorea
  • ignorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignorez
(să)
  • ignorez
  • ignoram
  • ignorai
  • ignorasem
a II-a (tu)
  • ignorezi
(să)
  • ignorezi
  • ignorai
  • ignorași
  • ignoraseși
a III-a (el, ea)
  • ignorea
(să)
  • ignoreze
  • ignora
  • ignoră
  • ignorase
plural I (noi)
  • ignorăm
(să)
  • ignorăm
  • ignoram
  • ignorarăm
  • ignoraserăm
  • ignorasem
a II-a (voi)
  • ignorați
(să)
  • ignorați
  • ignorați
  • ignorarăți
  • ignoraserăți
  • ignoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ignorea
(să)
  • ignoreze
  • ignorau
  • ignora
  • ignoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ignora

  • 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ignorează cu totul această problemă.
      surse: DLRLC
  • 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de...
    exemple
    • Scrierile lui Creangă zugrăvesc realist viața satului și de aceea nu pot ignora un aspect fundamental al realității, cum e lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 2/5.
      surse: DLRLC
    • Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. REBREANU, P. S. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: