2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții.

IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții.

i vr [At: CREANGĂ, P. 24 / V: ițâi, ~ii, îțâi / Pzi: ițesc / E: ns cf iții1] (Pop) 1 A se arăta pe furiș, pentru un moment. 2 A se ivi numai cu capul. 3 A arunca o privire repede și curioasă. 4 A privi pe furiș.

IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. 1. A apărea pentru un moment, a se ivi, a se arăta puțin. În lungul drumului, departe, se mai ițeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice, tăind zarea fără de sfîrșit. SADOVEANU, O. I 134. Printre brazii de sus se ițesc pete albe. C. PETRESCU, Î. II 203. Pe ceriul albastru se ițea ici-colea cîte un nouraș. CONTEMPORANUL, VI 104. 2. A arunca o privire repede și curioasă, a se uita, a privi din fugă sau pe furiș. La casele dimprejur, mai multe perechi de ochi se ițeau după perdele. BART, E. 340. În zadar se iți, printre gard, la casa Irinei, n-a zărit pe nimeni. BUJOR, S. 130. Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. – Variante: ițií, ițăí (GALAN, Z. R. 32) vb. IV.

A SE IȚÍ mă ițésc intranz. 1) A se expune vederii pe furiș și pentru un moment. 2) fig. A privi pe furiș și în fugă; a se uita repede și curios. /cf. iții

ițì v. Mold. 1. a se ivi deodată: se ițește el.., dar iezii nu-s nicăieri CR.; 2. fig. a se arăta nedeslușit: nu departe se iția clopotnița satului Al. [V. iții!].

2 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: iți / E: nct] (Reg) Copil neastâmpărat.

íță f., pl. e (d. lat. licia pl. d. licium, firu urzeliĭ; it. liccio, sp. lizo, d. licium; pv. lissa, fr. lice și lisse, d. licia). Fir de urzeală la pînză. Fir de sfoară saŭ de funie: această funie e în patru ițe. Partea de sus a războĭuluĭ și care susține ițele. Fig. A se încurca ițele, a se încurca o afacere, a deveni maĭ grea. A încurca cuĭva ițele, a-ĭ turbura afacerile. – Tiktin, luîndu-se după o strigătură izolată (la mijlocu ițuluĭ intră capu mîțuluĭ), zice că nu există sing. iță!!! De la pluralu ar fi maĭ degrabă ițurĭ fiind-că-ĭ monosilab), ca spriț și sughiț.

ițîĭésc și ițésc (mă) v. refl. (d. ițîĭ, interj. care se întrebuințează cînd te jocĭ cu un copil care începe să umble și te ascunzĭ ca să te caute. După ce te caută și nu te găsește, scoțĭ capu din ascunzătoare [de după ușă, de ex.] și-ĭ strigĭ prelungit ițiĭ. Atuncĭ copilu se bucură că te-a găsit și rîde. Est. Mă arăt puțin: mitocancele se ițiĭaŭ pin crăpăturile garduluĭ ca să se uĭte în curte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ițí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ițésc, imperf. 3 sg. ițeá; conj. prez. 3 să ițeáscă

ițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ițésc, imperf. 3 sg. ițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ițeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IȚÍ vb. v. apărea, arăta, ivi, miji.

i vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. MIJI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.

Intrare: iți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • ește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esc
(să)
  • esc
  • ițeam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • ești
(să)
  • ești
  • ițeai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • ește
(să)
  • ițească
  • ițea
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • ițeam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • ițeați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • esc
(să)
  • ițească
  • ițeau
  • i
  • iseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ițăi
  • ițăire
  • ițăit
  • ițăitu‑
  • ițăind
  • ițăindu‑
singular plural
  • ițăiește
  • ițăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ițăiesc
(să)
  • ițăiesc
  • ițăiam
  • ițăii
  • ițăisem
a II-a (tu)
  • ițăiești
(să)
  • ițăiești
  • ițăiai
  • ițăiși
  • ițăiseși
a III-a (el, ea)
  • ițăiește
(să)
  • ițăiască
  • ițăia
  • ițăi
  • ițăise
plural I (noi)
  • ițăim
(să)
  • ițăim
  • ițăiam
  • ițăirăm
  • ițăiserăm
  • ițăisem
a II-a (voi)
  • ițăiți
(să)
  • ițăiți
  • ițăiați
  • ițăirăți
  • ițăiserăți
  • ițăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ițăiesc
(să)
  • ițăiască
  • ițăiau
  • ițăi
  • ițăiseră
ițâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iții
  • ițiire
  • ițiit
  • ițiitu‑
  • ițiind
  • ițiindu‑
singular plural
  • ițiește
  • ițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ițiesc
(să)
  • ițiesc
  • ițiam
  • ițiii
  • ițiisem
a II-a (tu)
  • ițiești
(să)
  • ițiești
  • ițiai
  • ițiiși
  • ițiiseși
a III-a (el, ea)
  • ițiește
(să)
  • ițiască
  • iția
  • iții
  • ițiise
plural I (noi)
  • ițiim
(să)
  • ițiim
  • ițiam
  • ițiirăm
  • ițiiserăm
  • ițiisem
a II-a (voi)
  • ițiiți
(să)
  • ițiiți
  • ițiați
  • ițiirăți
  • ițiiserăți
  • ițiiseți
a III-a (ei, ele)
  • ițiesc
(să)
  • ițiască
  • ițiau
  • iții
  • ițiiseră
Intrare:
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iț
  • ițul
  • ițu‑
plural
  • iți
  • iții
genitiv-dativ singular
  • iț
  • ițului
plural
  • iți
  • iților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iți ițăi ițâi iții popular

  • 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apărea arăta ivi miji attach_file 3 exemple
    exemple
    • În lungul drumului, departe, se mai ițeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice, tăind zarea fără de sfîrșit. SADOVEANU, O. I 134.
      surse: DLRLC
    • Printre brazii de sus se ițesc pete albe. C. PETRESCU, Î. II 203.
      surse: DLRLC
    • Pe ceriul albastru se ițea ici-colea cîte un nouraș. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
  • 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: privi uita (privi) attach_file 3 exemple
    exemple
    • La casele dimprejur, mai multe perechi de ochi se ițeau după perdele. BART, E. 340.
      surse: DLRLC
    • În zadar se iți, printre gard, la casa Irinei, n-a zărit pe nimeni. BUJOR, S. 130.
      surse: DLRLC
    • Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. iții
    surse: DEX '98 DEX '09