2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURSUZLẤC s. n. v. ursuzlâc.

HURSUZLẤC s. n. v. ursuzlâc.

URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

ursuzlâc sn [At: CARAGIALE, O. IV, 11 / V: h~, hursuzluc, ~luc / Pl: ~uri / E: tc uğursuzluk] 1 (Înv) Semn rău Si: ghinion (1), nenoroc, belea (1), ursuzie. 2-3 Ursuzenie (1-2).

URSUZLÎ́C s. n. 1. (Turcism învechit) Nenoroc, ghinion. Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. – Variante: ursuzlúc (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzlúc (HOGAȘ, H. 80, id. DR. II 2) hursuzlî́c (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.[1] corectată

  1. În original hurzuzlî́c. LauraGellner

ursuzluc n. piază rea: ți-am intrat în casă cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLUK, nenoroc].

ursuzlúc n., pl. urĭ (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, pĭază rea: acest om aduce ursuzluc. – În est și hurs-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursuzlâc s. n., pl. ursuzlâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSUZLÂC s. v. ghinion, nenoroc, neșansă.

URSUZLÂC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ul unui om prost dispus.)

URSUZLÎC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

ursuzlîc s. v. GHINION. NENOROC. NEȘANSĂ.

Intrare: hursuzlâc
hursuzlâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ursuzlâc
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcul
  • ursuzlâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcul
  • hursuzlâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucul
  • ursuzlucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucul
  • hursuzlucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ursuzlâc hursuzlâc ursuzluc hursuzluc învechit

  • exemple
    • Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: