opțiuni
  • info

18 definiții pentru ursuzlâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSUZLÂC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlâc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

URSUZLÂC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlâc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

ursuzlâc sn [At: CARAGIALE, O. IV, 11 / V: h~, hursuzluc, ~luc / Pl: ~uri / E: tc uğursuzluk] 1 (Înv) Semn rău Si: ghinion (1), nenoroc, belea (1), ursuzie. 2-3 Ursuzenie (1-2).

HURSUZLÂC s. n. v. ursuzlâc.

HURSUZLÂC s. n. v. ursuzlâc.

hursuzlâc sn vz ursuzlâc

hursuzlâc sn vz ursuzlâc

hursuzluc sn vz ursuzlâc

ursuzluc sn vz ursuzlâc

URSUZLÎC s. n. 1. (Turcism învechit) Nenoroc, ghinion. Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. – Variante: ursuzluc (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzluc (HOGAȘ, H. 80, id. DR. II 2) hursuzlîc (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.[1] corectat(ă)

  1. În original hurzuzlîc. — LauraGellner

URSUZLUC s. n. v. ursuzlîc.

ursuzluc n. piază rea: ți-am intrat în casă cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLUK, nenoroc].

ursuzlúc n., pl. urĭ (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, pĭază rea: acest om aduce ursuzluc. – În est și hurs-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ursuzlâc (înv.) s. n.

ursuzlâc (înv.) s. n.

ursuzlâc s. n., pl. ursuzlâcuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URSUZLÂC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ul unui om prost dispus.)

URSUZLÂC s. v. ghinion, nenoroc, neșansă.

ursuzlîc s. v. GHINION. NENOROC. NEȘANSĂ.

URSUZLÎC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

Intrare: ursuzlâc
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcul
  • ursuzlâcu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcul
  • hursuzlâcu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucul
  • ursuzlucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucul
  • hursuzlucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ursuzlâcsubstantiv neutru

învechit
  • 1. Ghinion, nenoroc, pacoste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghinion nenoroc pacoste
    • format_quote Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. DLRLC
  • 2. Ursuzenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ursuzenie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.