13 definiții pentru ghinion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.

GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.

ghinion sn [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~oane / E: fr guignon] 1 Lipsă de noroc. 2 (Pex) Conjunctură nefavorabilă.

GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întîmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă. Nu se pavează...Ba da. Poate... la anul.Ghinionul meu! Am venit cu un an prea devreme. SEBASTIAN, T. 258. – Pronunțat: -ni-on.

GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. guignon].

GHINIÓN s. n. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină. (< fr. guignon)

GHINIÓN ~oáne n. Întâmplare sau concurs de împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc; nenoroc; nonșansă; neșansă. /<fr. guignon

*ghinión n., pl. oane (fr. guignon. Pin urmare, în limba rom., în ale căreĭ dialecte există gn francez, nu se poate zice de cît ghiñon, ca coñac, cañotă). Barb. Fam. Nenoroc (la joc ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne

ghinión s. n. (sil. -ni-on), pl. ghinioáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHINIÓN s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlâc. (A avut ~.)

GHINION s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.)

Intrare: ghinion
ghinion1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ghi-ni-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinion
  • ghinionul
  • ghinionu‑
plural
  • ghinioane
  • ghinioanele
genitiv-dativ singular
  • ghinion
  • ghinionului
plural
  • ghinioane
  • ghinioanelor
vocativ singular
plural
ghinion2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinion
  • ghinionul
  • ghinionu‑
plural
  • ghinionuri
  • ghinionurile
genitiv-dativ singular
  • ghinion
  • ghinionului
plural
  • ghinionuri
  • ghinionurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghinion

etimologie: