NENOROC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui fără noroc. – Pref. ne- + noroc.

nenoroc sn [At: (a. 1644) GCR, 110/24 / V: (reg) ~năroc / Pl: ~uri / E: ne- + noroc] 1 Lipsă de noroc Si: ghinion. 2 Lipsă de succes în acțiuni Si: insucces. 3 (Pex) Nefericire (2). 4 Suferință cauzată de lipsa de noroc.

NENOROC (pl. -oace) sn. Lipsă de noroc: se plimba... printr’o pădure bătrînă și plîngea de ~ul ei (CAR.).

NENOROC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces:; p. ext. stare a celui fără noroc. – Ne- + noroc.

NENOROC s. n. Lipsă de noroc, nefericire; necaz, ghinion. Spunea de-un sat cu case albe, pierdut pe coasta unui munte, De oameni uitați acolo, pe care-i paște nenorocul. GOGA, C. P. 9.

NENOROC n. (negativ de la noroc) Lipsă de succes în acțiuni; insucces. /ne- + noroc

nenoroc n. lipsă de noroc.

nenoróc n., pl. oace. Lipsă de noroc.

nenăroc^[1] sn vz nenoroc modificată

NOROC, †NĂROC (pl. -oace) sn. 1 Soartă (bună sau rea): ~u-i orb; (P): ~ul e de la Dumnezeu; (P): ~ul e cum și-l face omul; ~ul e schimbător; s’a întors roata ~ului; cum ți-o fi ~ul; așa i-a fost (partea și) ~ul; cu cît se gîndea mai mult, cu atît se vedea mai prost, mai netrebnic și mai fără ~ (VLAH.) ¶ 2 Ori-ce întîmplare fericită, dorită, soartă bună: a da peste ~; a-și cerca ~ul; joc de ~; a-l sluji ~ul; a fugi de ~; (P): ~ul nu fuge după om, ci omul după ~; cum o da tîrgul și ~; într’un ~, la ~, la întîmplare: încercăm, într’un ~, o nouă scoborîre de pe Ceahlău (VLAH.); se ținea ~ul după dînșii ca pulberea după cîini (ISP.), n’aveau noroc de fel; (P) F: e plin de ~ ca broasca de păr, n’are noroc; (P) F e plin de ~ ca cîinele de purici, are mult noroc; (P): numai de ~ să se plîngă omul, se zice despre acela pe care-l slujește norocul în toate; (P): fă-mă mamă cu ~ și m’asvîrle apoi și’n foc, dacă are omul noroc, nu se teme de nimic; (P): nu sta (sau nu ședea) că-ți stă (sau că-ți șade) ~ul, nu sta cu mîinile în șolduri, fără să muncești, căci te părăsește norocul; 👉 MINTE2; FIERBE l 1; ~ să dea Dumnezeu! ~ (bun)! urare la diferite împrejurări; iron. ~ (și bani) și moarte (sau și boală) în Țigani! ¶¶ C. 👉 NENOROC [vsl. narokŭ].

nenoroc s. n.

nenoroc s. n.

nenoroc s. n.

NENOROC s. 1. v. ghinion. 2. v. nefericire.

NENOROC s. 1. ghinion, neșansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.) 2. nefericire, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)

Nenoroc ≠ noroc

NENOROC s. n. Negativ al lui noroc; lipsă de noroc, ghinion; neșansă; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui nenorocit (1), nefericire, nenorocire (2); durere, suferință (cauzate de lipsa de noroc). Acel bine l-am pierdut... întru atîta nenoroc (a. 1644). gcr i, 110/24. În ziua nenorocului de nevoie să sufere și scoaterea ochiului. cantemir, ist. 98. A fost mare nedreptate să i să-ntîmple ast rău Din soarta lui cea vrăjmașă și din nenorocul său. pann, e. ii, 109/12, cf. polizu. Se plimba... printr-o pădure bătrînă și plîngea de nenorocul ei. caragiale, ap. cade. Cine-ar putea să ne plîngă-ndeajuns nenorocul! coșbuc, ae. 38. Și să-mi durezi mormînt pe malul mării, Să-mi știe și urmașii nenorocul. murnu, o. 181. M-am născut, pe semne, Într-o zodie ciudată, De m-a bătut nenorocul De pe lumea asta toată. goga, p. 48, cf. id. c. p. 9. Dacă n-ai vedea tot prăpădul pe care l-a lăsat în urmă înecul... n-ai crede că a fost pe aici atîta nenoroc. stancu, d. 120. Prea i se ținea nenorocul pe urme. t. popovici, se. 215. Pînă cînd cu nenoroc Să ne pedepsim cu Foc? teodorescu, p. p. 307, cf. doine, 231. O plecat spre nenărocu lui. alr ii 3 208/2, cf. 3 208/833. – Și: (regional) nenăroc s. n. – pref. ne- + noroc.