2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

holtei2 vi [At: MARIAN, NU. 10 / Pzi: ~esc / E: holtei] (Reg) 1 A trăi necăsătorit Si: a holteri (1). 2 A-și petrece viața ca holteii1 (1) Si: a holteri (2).

holtei1 [At: NECULCE, ap. LET. II, 459/3 / Pl: ~ / E: ucr холтяй „om desfrânat”] 1 sm Bărbat tânăr neînsurat Si: frașcău, holter, junișan Cf becher1 burlac1 (1), celibatar. 2 sm (Îs) ~ tomnatec Bărbat vârstnic neînsurat. 3 a (Îs) Fecior ~ Flăcău. 4 a (Îs) Borș ~ Borș fără legume. 5 sm (Înv; îe) ~ de câine Câine fără stăpân.

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.

HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, celibatar, becher. Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29. Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287. Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199. ♦ Tînăr bun de însurat. Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.

HOLTÉI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj

HOLTEI s.m. (Mold., Trans. N) Bărbat tînăr necăsătorit. A: Holteii cei cu părinți să dea cîte cincizeci și cinci de părale. NECULCE. Fiind ficiori mari holtei și foarti isteți din fire. H 17792, 91r. C: Cîntece cîmpenești . . . făcute de un holtei. . . pintru voia fetilor. CÎNTECE (titlu); cf. CÎNTECE, 8r. Etimologie: ucr. holtjaj.

holtéĭ m., pl. tot așa (pol. hultaj, vagabond. Cp. și cu rus. holostóĭ, holteĭ). Est. Burlac, celibatar.

holteiu m. Mold. flăcău: când eram holteiu. [Pol. HULTAĬ, vagabond].

holteĭésc v. intr. (d. holteĭ). Burlăcesc, trăĭesc ca holteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holteí2 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 să holteiáscă

holtéi1 s. m., pl. holtéi, art. holtéii

holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii

holteí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: holtei (s.m.)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holtei
  • holteiul
  • holteiu‑
plural
  • holtei
  • holteii
genitiv-dativ singular
  • holtei
  • holteiului
plural
  • holtei
  • holteilor
vocativ singular
  • holteiule
plural
  • holteilor
Intrare: holtei (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holtei
  • holteire
  • holteit
  • holteitu‑
  • holteind
  • holteindu‑
singular plural
  • holteiește
  • holteiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holteiesc
(să)
  • holteiesc
  • holteiam
  • holteii
  • holteisem
a II-a (tu)
  • holteiești
(să)
  • holteiești
  • holteiai
  • holteiși
  • holteiseși
a III-a (el, ea)
  • holteiește
(să)
  • holteiască
  • holteia
  • holtei
  • holteise
plural I (noi)
  • holteim
(să)
  • holteim
  • holteiam
  • holteirăm
  • holteiserăm
  • holteisem
a II-a (voi)
  • holteiți
(să)
  • holteiți
  • holteiați
  • holteirăți
  • holteiserăți
  • holteiseți
a III-a (ei, ele)
  • holteiesc
(să)
  • holteiască
  • holteiau
  • holtei
  • holteiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holtei (s.m.)

  • 1. Bărbat necăsătorit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: becher burlac celibatar, -ă diminutive: holteiaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29.
      surse: DLRLC
    • Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287.
      surse: DLRLC
    • Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Tânăr bun de însurat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flăcău attach_file un exemplu
      exemple
      • Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.
        surse: DLRLC

etimologie:

holtei (vb.)

etimologie: