2 intrări

school Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLBÁRE, holbări, s. f. Acțiunea de a (se) holba și rezultatul ei. – V. holba.

HOLBÁRE, holbări, s. f. Acțiunea de a (se) holba și rezultatul ei. – V. holba.

holbare sf [At: SBIERA, E. S. 420 / Pl: ~bări / E: holba] 1-3 (Fig) Privire plină de ură, spaimă sau mirare Si: holbat1 (1-3). 4 (Fig) Curiozitate prea mare Si: holbat1 (4).

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Lat. volvere.

holba [At: CALENDARIU (1814) 190/23 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: nct] 1-3 vt A deschide ochii mari (de mirare, uimire, spaimă etc.) Si: (reg) a holbăni (1-3), a holboca (1-3), a holști (1-3). 4-6 vr A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de mirare, de spaimă, de curiozitate. 7 vr (Fig) A fi prea curios.

înholba vtr [At: DA ms / V: (cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + holba] (Înv) 1-6 A (se) holba (1-6).

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

HOLBÁ, holbez, vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva căscînd ochii tare (de mirare, de curiozitate, de surpriză, de spaimă etc.); a se zgîi. De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11. Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28. Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106. ♦ (Rar despre ochi) A se deschide mult, exprimînd mirare, uimire. Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205. Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A deschide tare; a căsca, a boldi. Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58. Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133. Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. – Variantă: (regional) înholbá (RETEGANUL, P. V 47, SBIERA, P. 262) vb. I.

A SE HOLBÁ mă ~éz intranz. A se uita cu ochii larg deschiși (și cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere

A HOLBÁ ~éz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere

holbà v. Mold. a căsca tare ochii (din mirare, frică sau prostie). [Formă dialectală din volba (cf. volbură) = lat. VOLVERE, a rostogoli].

holbéz v. tr. (ca și în-volb. V. volbură, boltă. Cp. cu hulpe, hultur). Est. Deschid (boldesc, bolovănesc) ochiĭ prea tare de frică, de mirare orĭ de prostie: a holba ochiĭ. – Și înholbez (Trans.). În Suc. (Șez. 32, 110) mă holbez, mă mir tare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holbáre s. f., g.-d. art. holbắrii; pl. holbắri

holbáre s. f., g.-d. art. holbării; pl. holbări

holbá (a ~) vb., ind. prez. 3 holbeáză

holbá vb., ind. prez. 1 sg. holbéz, 3 sg. și pl. holbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOLBÁRE s. bulbucare, căscare, mărire, umflare, zgâire, zgâit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.)

HOLBARE s. bulbucare, căscare, mărire, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.)

HOLBÁ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

arată toate definițiile

Intrare: holbare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holbare
  • holbarea
plural
  • holbări
  • holbările
genitiv-dativ singular
  • holbări
  • holbării
plural
  • holbări
  • holbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: holba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holba
  • holbare
  • holbat
  • holbatu‑
  • holbând
  • holbându‑
singular plural
  • holbea
  • holbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holbez
(să)
  • holbez
  • holbam
  • holbai
  • holbasem
a II-a (tu)
  • holbezi
(să)
  • holbezi
  • holbai
  • holbași
  • holbaseși
a III-a (el, ea)
  • holbea
(să)
  • holbeze
  • holba
  • holbă
  • holbase
plural I (noi)
  • holbăm
(să)
  • holbăm
  • holbam
  • holbarăm
  • holbaserăm
  • holbasem
a II-a (voi)
  • holbați
(să)
  • holbați
  • holbați
  • holbarăți
  • holbaserăți
  • holbaseți
a III-a (ei, ele)
  • holbea
(să)
  • holbeze
  • holbau
  • holba
  • holbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbare
  • ‑nholbare
  • înholbat
  • ‑nholbat
  • înholbatu‑
  • ‑nholbatu‑
  • înholbând
  • ‑nholbând
  • înholbându‑
  • ‑nholbându‑
singular plural
  • înholbea
  • ‑nholbea
  • înholbați
  • ‑nholbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înholbez
  • ‑nholbez
(să)
  • înholbez
  • ‑nholbez
  • înholbam
  • ‑nholbam
  • înholbai
  • ‑nholbai
  • înholbasem
  • ‑nholbasem
a II-a (tu)
  • înholbezi
  • ‑nholbezi
(să)
  • înholbezi
  • ‑nholbezi
  • înholbai
  • ‑nholbai
  • înholbași
  • ‑nholbași
  • înholbaseși
  • ‑nholbaseși
a III-a (el, ea)
  • înholbea
  • ‑nholbea
(să)
  • înholbeze
  • ‑nholbeze
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbă
  • ‑nholbă
  • înholbase
  • ‑nholbase
plural I (noi)
  • înholbăm
  • ‑nholbăm
(să)
  • înholbăm
  • ‑nholbăm
  • înholbam
  • ‑nholbam
  • înholbarăm
  • ‑nholbarăm
  • înholbaserăm
  • ‑nholbaserăm
  • înholbasem
  • ‑nholbasem
a II-a (voi)
  • înholbați
  • ‑nholbați
(să)
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbați
  • ‑nholbați
  • înholbarăți
  • ‑nholbarăți
  • înholbaserăți
  • ‑nholbaserăți
  • înholbaseți
  • ‑nholbaseți
a III-a (ei, ele)
  • înholbea
  • ‑nholbea
(să)
  • înholbeze
  • ‑nholbeze
  • înholbau
  • ‑nholbau
  • înholba
  • ‑nholba
  • înholbaseră
  • ‑nholbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holbare

  • 1. Acțiunea de a (se) holba și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi holba
    surse: DEX '98 DEX '09

holba holbat înholba înholbat

  • 1. A face ochii mari, a-i deschide larg (de mirare, uimire, spaimă etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ce spui tu, mă Ioane? – face Moș Gheorghe oprindu-se în loc, holbînd ochii mari, cu groază. SP. POPESCU, M. G. 58.
      surse: DLRLC
    • Abia din cînd în cînd își mai holbă ochii rătăciți. VLAHUȚĂ, O. A. 133.
      surse: DLRLC
    • Capra atunci, holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • De-acum, moșnege, s-a sfîrșit să tot stai pe prispă... ha? Ce te holbezi așa la mine? CAMILAR, TEM. 11.
        surse: DLRLC
      • Morarul s-a holbat cu pleoapele-i sîngerate. SADOVEANU, M. C. 28.
        surse: DLRLC
      • Cei rămași se holbau îngroziți la jăratecul uriaș care părea a crește mereu. REBREANU, R. II 106.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. rar (Despre ochi) A se deschide mult, exprimând mirare, uimire.
        exemple
        • Ochii broaștelor s-au holbat de mirare. STANCU, D. 205.
          surse: DLRLC
        • Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite, ațintiți asupra cărții. SADOVEANU, N. P. 187.
          surse: DLRLC

etimologie: