2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. (Fam.) 1. Intranz. (Despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare și fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. – Din hodorog1.

hodorogi [At: ODOBESCU, S. III, 256/2 / V: ~si, o~ / Pzi: ~ogesc / E: hodorog] 1 vi (D. vehicule, mai ales uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers Si: a hurui (1). 2 vi A face zgomot cotrobăind undeva. 3 vr (D. lucruri) A se uza. 4 vr (D. mecanisme) A se defecta. 5 vr (D. vehicule) A nu mai merge (bine). 6 vr (D. persoane) A se ramoli. 7 vi (Fig) A vorbi mult, tare și fără rost.

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare și fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. – Din hodorog1.

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Mai ales despre mori și despre vehicule în mers) A face zgomot mare; a hurui, a durui. Și căruța deșartă a trecut hodorogind. GALAN, Z. R. 381. Treceau căruțe grele, încărcate, hodorogind prin îmbulzeala trăsurilor care dispăreau în goana cailor. DUNĂREANU, N. 17. [Tigrul] simțea și auzea polobocul rostogolindu-se și hodorogind în urma lui. ODOBESCU, S. III 256. Moara tot hodorogea Și pin apă tot fugea. ALECSANDRI, P. P. 103. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. S-aștepți puțin, că mă îmbrac – strigă dînsa hodorogind la dulapul în care-și ținea hainele. SLAVICI, O. I 354. Gata, răspunse ea din pod, hodorogind prin niște străchini și ulcioare. CONTEMPORANUL, III 651. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult și tare; a trăncăni. Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. Eu pierd și voi hodorogiți! DUNĂREANU, CH. 46. Din gură hodorogește, Chiar ca o moară de vînt. ALECSANDRI, T. I 384. ◊ Tranz. (Neobișnuit) A lui bunică Ce cu neîncetare hodorogea minciuni. NEGRUZZI, S. II 265. 3. Refl. (Despre lucruri) A se strica, a se dărăpăna, a se hîrbui. Bătută însă mereu de vînturi, moara lui Busuioc s-a hodorogit. SLAVICI, O. I 226. ◊ Fig. (Despre persoane) M-am hodorogit, și trebuie să stau la reparat, măcar o săptămînă. CARAGIALE, O. VII 117.

A HODOROGÍ ~ésc intranz. 1) A face să se hodorogească. 2) (despre vehicule în mișcare sau obiecte în rostogolire) A produce un zgomot puternic și supărător. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote căutând insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult și fără rost. /Din hodorog

A SE HODOROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesivă. 2) fig. fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se șubrezi; a se ramoli. /Din hodorog

hodorogì v. 1. a face vuiet ca de ceva stricat sau spart: moara tot hodorogia POP.; 2. a cădea în ruine, a se dărăpăna; 3. fig. a spune vrute și nevrute: când vorbește, hodorogește CR.

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oáge, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

hodorog2, ~oa [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODORÓG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui bătrîn care abia se mai ține pe picioare; căzătură, ramolit. Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.

HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi

1) hodoróg m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de moșneag, măĭ hodorogule!

hodorogésc v. intr. (rut. hódorom hoditi, a se clătina, a merge șovăind. V. hod). A face hodoronc, a nu funcționa bine: mașina asta hodorogește. Fig. Toc, trăncănesc, îndrug la vorbe: nu maĭ hodorogi la urechea mea! Fac tărăboĭ răscolind lucrurile: cine hodorogește pin pod? V. tr. Stric, hîrbuĭesc, deteriorizez: mĭ-aĭ hodorogit căruța. V. refl. Mă uzez, mă stric, (fig.) îmbătrînesc, perd memoria: căruța, (fig.) baba s’a hodorogit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hodorogí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 să hodorogeáscă

hodorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hodorogeáscă

hodoróg1 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorógi

hodoróg (persoană) s. m., pl. hodorógi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlțâi.

arată toate definițiile

Intrare: hodorogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hodorogi
  • hodorogire
  • hodorogit
  • hodorogitu‑
  • hodorogind
  • hodorogindu‑
singular plural
  • hodorogește
  • hodorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hodorogesc
(să)
  • hodorogesc
  • hodorogeam
  • hodorogii
  • hodorogisem
a II-a (tu)
  • hodorogești
(să)
  • hodorogești
  • hodorogeai
  • hodorogiși
  • hodorogiseși
a III-a (el, ea)
  • hodorogește
(să)
  • hodorogească
  • hodorogea
  • hodorogi
  • hodorogise
plural I (noi)
  • hodorogim
(să)
  • hodorogim
  • hodorogeam
  • hodorogirăm
  • hodorogiserăm
  • hodorogisem
a II-a (voi)
  • hodorogiți
(să)
  • hodorogiți
  • hodorogeați
  • hodorogirăți
  • hodorogiserăți
  • hodorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • hodorogesc
(să)
  • hodorogească
  • hodorogeau
  • hodorogi
  • hodorogiseră
Intrare: hodorog (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodorogi
  • hodorogii
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodorogi
  • hodorogilor
vocativ singular
  • hodorogule
plural
  • hodorogilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hodorogi familiar

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vehicule uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: durui hurui attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și căruța deșartă a trecut hodorogind. GALAN, Z. R. 381.
      surse: DLRLC
    • Treceau căruțe grele, încărcate, hodorogind prin îmbulzeala trăsurilor care dispăreau în goana cailor. DUNĂREANU, N. 17.
      surse: DLRLC
    • [Tigrul] simțea și auzea polobocul rostogolindu-se și hodorogind în urma lui. ODOBESCU, S. III 256.
      surse: DLRLC
    • Moara tot hodorogea Și pin apă tot fugea. ALECSANDRI, P. P. 103.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face zgomot cotrobăind undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • S-aștepți puțin, că mă îmbrac – strigă dînsa hodorogind la dulapul în care-și ținea hainele. SLAVICI, O. I 354.
        surse: DLRLC
      • Gata, răspunse ea din pod, hodorogind prin niște străchini și ulcioare. CONTEMPORANUL, III 651.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A vorbi mult, tare și fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trăncăni attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. Eu pierd și voi hodorogiți! DUNĂREANU, CH. 46.
      surse: DLRLC
    • Din gură hodorogește, Chiar ca o moară de vînt. ALECSANDRI, T. I 384.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv neobișnuit A lui bunică Ce cu neîncetare hodorogea minciuni. NEGRUZZI, S. II 265.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătută însă mereu de vînturi, moara lui Busuioc s-a hodorogit. SLAVICI, O. I 226.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • M-am hodorogit, și trebuie să stau la reparat, măcar o săptămînă. CARAGIALE, O. VII 117.
        surse: DLRLC

etimologie:

hodorog, -oagă (persoană) hodoroagă

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365.
      surse: DLRLC
    • Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37.
      surse: DLRLC
    • Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.
      surse: DLRLC

etimologie: