opțiuni
  • info

11 definiții pentru hodorog (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

hodorog2, ~oagă [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODOROG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui bătrîn care abia se mai ține pe picioare; căzătură, ramolit. Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.

HODOROG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi

1) hodoróg m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de moșneag, măĭ hodorogule!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hodorog2 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorogi

hodorog1 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorogi

hodorog (persoană) s. m., pl. hodorogi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HODOROG s. v. babalâc.

HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

Intrare: hodorog (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodorogi
  • hodorogii
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodorogi
  • hodorogilor
vocativ singular
  • hodorogule
plural
  • hodorogilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodoroagă, hodoroagesubstantiv feminin
hodorog, hodorogisubstantiv masculin

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. DLRLC
    • format_quote Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. DLRLC
    • format_quote Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. DLRLC
    • format_quote Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.