10 definiții pentru hodorog (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oáge, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

hodorog2, ~oa [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODORÓG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui bătrîn care abia se mai ține pe picioare; căzătură, ramolit. Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.

HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi

1) hodoróg m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de moșneag, măĭ hodorogule!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hodoróg1 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorógi

hodoróg (persoană) s. m., pl. hodorógi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

Intrare: hodorog (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodorogi
  • hodorogii
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodorogi
  • hodorogilor
vocativ singular
  • hodorogule
plural
  • hodorogilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hodorog, -oagă (persoană) hodoroagă

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365.
      surse: DLRLC
    • Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37.
      surse: DLRLC
    • Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.
      surse: DLRLC

etimologie: