2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Fam.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.

hlizit2, ~ă a [At: LESNE A, I. 46 / Pl: ~iți, ~e / E: hlizi] 1 Care surâde cu subînțeles. 2 Care râde mult, prostește, fără rost. 3 Care se hârjonește. 4 Care cochetează. 5 Care se miră. 6 Care se holbează.

hlizit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hlizire] 1-2 Hlizire (1-2). 3 Hârjonire. 4 Cochetare. 5 Mirare. 6 Holbare.

HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Reg.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi.

HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Regional, rar) Care rîde mult și fără rost, prostește; care se schimonosește. Hlizit și slut... Purta îmbrăcămintea de paiață. LESNEA, I. 46. ◊ (Adverbial) Rîdea fără zgomot, hlizit, cu ochii ca două picături de cerneală sticlindu-i în cap. DUMITRIU, N. 258.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.

hlizi1 vt [At: (a. 1766) URICARIUL, XIX, 37 / Pzi: ~zesc / E: hliză] (Înv; csnp) A împărți cuiva hlize.

hlizi2 vr [At: ALECSANDRI, T. 1432 / V: hili~, ~iji, ~inzi / Pzi: ~zesc / E: cf bg хлезя, ceh liziti] 1 A surâde cu subînțeles. 2 A râde mult, prostește, fără rost. 3 A se hârjoni. 4 A cocheta. 5 A se mira. 6 A se holba.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A rîde mult, prostește, fără rost. V. chicoti. Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75. Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110. Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. ♦ (Despre îndrăgostiți, depreciativ) A se hîrjoni, a cocheta. Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257. Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432. 2. A face ochii mari, a se zgîi, a se holba. Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26. [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16. Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. SP. POPESCU, M. G. 37.

A SE HLIZÍ mă ~ésc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză

hlizì v. Mold. a râde de toate nimicurile: Chirică se hlizia cu ceilalți băieți CR. [Cf. ceh LIZITI, a zâmbi].

1) hlizésc v. tr. (d. hliză). Vechĭ. Împart în hlize (o moșie). – Și -zuĭesc (CL. 1919, 3, 231).

2) hlizésc (mă) v. refl. (ceh. lizati și u-lizati se, a zîmbi; bg. hlĕzy se, glumesc; rut. hluzuvati, a ridiculiza). Est. Iron. Rîd, rînjesc: nu te hlizi, măĭ prostule! – Și hlinz- (Cov.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hlizi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizește, imperf. 3 sg. se hlizea; conj. prez. 3 să se hlizească

hlizí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hlizésc, imperf. 3 sg. hlizeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hlizeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HLIZÍ vb. v. chiorî, holba, zgâi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hlizí (hlizésc, hlizít), vb. refl. – A avea chef de rîs, a sta să rîdă. Sl., cf. bg. hlĕzja „a glumi”, rut. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă”, ceh. iiziti se „a zîmbi” (Cihac, II, 139; DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hlizí, hlizesc, (lizi, lizî), vb. refl. – 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. – Cf. ucr. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă” (Cihac, DA, cf. DER); cf. bg. hlezja se „a glumi” (Cihac, DA, cf. DER; DEX); cf. ceh. liziti (MDA).

hlizí, -esc, (lizi, lizî), vb. refl. – 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. – Cf. ucr. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă” (DER); Cf. ceh. liziti (MDA).

Intrare: hlizit
hlizit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hlizit
  • hlizitul
  • hlizitu‑
  • hlizi
  • hlizita
plural
  • hliziți
  • hliziții
  • hlizite
  • hlizitele
genitiv-dativ singular
  • hlizit
  • hlizitului
  • hlizite
  • hlizitei
plural
  • hliziți
  • hliziților
  • hlizite
  • hlizitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hlizi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hlizi
  • hlizire
  • hlizit
  • hlizitu‑
  • hlizind
  • hlizindu‑
singular plural
  • hlizește
  • hliziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hlizesc
(să)
  • hlizesc
  • hlizeam
  • hlizii
  • hlizisem
a II-a (tu)
  • hlizești
(să)
  • hlizești
  • hlizeai
  • hliziși
  • hliziseși
a III-a (el, ea)
  • hlizește
(să)
  • hlizească
  • hlizea
  • hlizi
  • hlizise
plural I (noi)
  • hlizim
(să)
  • hlizim
  • hlizeam
  • hlizirăm
  • hliziserăm
  • hlizisem
a II-a (voi)
  • hliziți
(să)
  • hliziți
  • hlizeați
  • hlizirăți
  • hliziserăți
  • hliziseți
a III-a (ei, ele)
  • hlizesc
(să)
  • hlizească
  • hlizeau
  • hlizi
  • hliziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hlizit, hliziadjectiv

  • 1. familiar Care râde mult, prostește, fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hlizit și slut... Purta îmbrăcămintea de paiață. LESNEA, I. 46. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Rîdea fără zgomot, hlizit, cu ochii ca două picături de cerneală sticlindu-i în cap. DUMITRIU, N. 258. DLRLC
etimologie:
  • vezi hlizi DEX '98 DEX '09

hlizi, hlizescverb

regional familiar
  • 1. A râde mult, prostește, fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75. DLRLC
    • format_quote Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110. DLRLC
    • format_quote Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. DLRLC
    • 1.1. A se hârjoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cocheta
      • format_quote Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257. DLRLC
      • format_quote Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432. DLRLC
  • 2. A se mira, a se holba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26. DLRLC
    • format_quote [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16. DLRLC
    • format_quote Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. SP. POPESCU, M. G. 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.