16 definiții pentru hlizi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.

hlizi2 vr [At: ALECSANDRI, T. 1432 / V: hili~, ~iji, ~inzi / Pzi: ~zesc / E: cf bg хлезя, ceh liziti] 1 A surâde cu subînțeles. 2 A râde mult, prostește, fără rost. 3 A se hârjoni. 4 A cocheta. 5 A se mira. 6 A se holba.

hlizi1 vt [At: (a. 1766) URICARIUL, XIX, 37 / Pzi: ~zesc / E: hliză] (Înv; csnp) A împărți cuiva hlize.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A rîde mult, prostește, fără rost. V. chicoti. Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75. Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110. Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. ♦ (Despre îndrăgostiți, depreciativ) A se hîrjoni, a cocheta. Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257. Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432. 2. A face ochii mari, a se zgîi, a se holba. Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26. [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16. Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. SP. POPESCU, M. G. 37.

A SE HLIZÍ mă ~ésc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză

hlizì v. Mold. a râde de toate nimicurile: Chirică se hlizia cu ceilalți băieți CR. [Cf. ceh LIZITI, a zâmbi].

2) hlizésc (mă) v. refl. (ceh. lizati și u-lizati se, a zîmbi; bg. hlĕzy se, glumesc; rut. hluzuvati, a ridiculiza). Est. Iron. Rîd, rînjesc: nu te hlizi, măĭ prostule! – Și hlinz- (Cov.).

1) hlizésc v. tr. (d. hliză). Vechĭ. Împart în hlize (o moșie). – Și -zuĭesc (CL. 1919, 3, 231).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hlizi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizește, imperf. 3 sg. se hlizea; conj. prez. 3 să se hlizească

hlizí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hlizésc, imperf. 3 sg. hlizeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hlizeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HLIZÍ vb. v. chiorî, holba, zgâi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hlizí (hlizésc, hlizít), vb. refl. – A avea chef de rîs, a sta să rîdă. Sl., cf. bg. hlĕzja „a glumi”, rut. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă”, ceh. iiziti se „a zîmbi” (Cihac, II, 139; DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hlizí, hlizesc, (lizi, lizî), vb. refl. – 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. – Cf. ucr. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă” (Cihac, DA, cf. DER); cf. bg. hlezja se „a glumi” (Cihac, DA, cf. DER; DEX); cf. ceh. liziti (MDA).

hlizí, -esc, (lizi, lizî), vb. refl. – 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. – Cf. ucr. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă” (DER); Cf. ceh. liziti (MDA).

Intrare: hlizi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hlizi
  • hlizire
  • hlizit
  • hlizitu‑
  • hlizind
  • hlizindu‑
singular plural
  • hlizește
  • hliziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hlizesc
(să)
  • hlizesc
  • hlizeam
  • hlizii
  • hlizisem
a II-a (tu)
  • hlizești
(să)
  • hlizești
  • hlizeai
  • hliziși
  • hliziseși
a III-a (el, ea)
  • hlizește
(să)
  • hlizească
  • hlizea
  • hlizi
  • hlizise
plural I (noi)
  • hlizim
(să)
  • hlizim
  • hlizeam
  • hlizirăm
  • hliziserăm
  • hlizisem
a II-a (voi)
  • hliziți
(să)
  • hliziți
  • hlizeați
  • hlizirăți
  • hliziserăți
  • hliziseți
a III-a (ei, ele)
  • hlizesc
(să)
  • hlizească
  • hlizeau
  • hlizi
  • hliziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hlizi, hlizescverb

regional familiar
  • 1. A râde mult, prostește, fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75. DLRLC
    • format_quote Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110. DLRLC
    • format_quote Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. DLRLC
    • 1.1. A se hârjoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cocheta
      • format_quote Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257. DLRLC
      • format_quote Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432. DLRLC
  • 2. A se mira, a se holba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26. DLRLC
    • format_quote [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16. DLRLC
    • format_quote Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. SP. POPESCU, M. G. 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.