2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

hipocoristic, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hypocoristique] (D. cuvinte sau d. sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune Si: alintător, dezmierdător, tandru.

HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s.n. (Lingv.) (Nume diminutiv) care exprimă sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător. [< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos].

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s. n. (diminutiv) care exprimă afecțiune tandră; dezmierdător, alintător. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos)

HIPOCORÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte și sufixe) Care exprimă sentimente de afecțiune; mângâietor; dezmierdător; alintător. 2) Care ține de mijloacele expresive și eufemistice ale limbii. /<fr. hypocoristique

ipocoristic, ~ă a vz hipocoristic

ipocoristic a. se zice de numele des-mierdătoare sau familiare ce se dau animalelor și copiilor; mâță și pisică sunt românește termeni ipocoristici (în raport cu cătușă); Dinu și Ghiță sunt forme ipocoristice din Constantin și Gheorghe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipocorístic1 adj. m., pl. hipocorístici; f. hipocorístică, pl. hipocorístice

*hipocorístic2 s. n., pl. hipocorístice

hipocorístic adj. m., pl. hipocorístici; f. sg. hipocorístică, pl. hipocorístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPOCORÍSTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formație lexicală ~.)

HIPOCORISTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formație lexicală ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPOCORÍSTIC s. n. (< adj. hipocoristic, -ă < fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos < hypokorisma „vorbire mângâietoare”): cuvânt care, datorită sufixului diminutival din structură, exprimă un sentiment de afecțiune, de mângâiere, de alintare, de dezmierdare, ca de exemplu fluieraș, fluturaș, motănaș, struguraș, Ionuț, Mitică, Irinel, Tudorel, Cateluța, Măriuca etc.

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos): în sintagma nume hipocoristic (v.).

Intrare: hipocoristic (adj.)
hipocoristic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocoristic
  • hipocoristicul
  • hipocoristicu‑
  • hipocoristică
  • hipocoristica
plural
  • hipocoristici
  • hipocoristicii
  • hipocoristice
  • hipocoristicele
genitiv-dativ singular
  • hipocoristic
  • hipocoristicului
  • hipocoristice
  • hipocoristicei
plural
  • hipocoristici
  • hipocoristicilor
  • hipocoristice
  • hipocoristicelor
vocativ singular
plural
ipocoristic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hipocoristic (s.n.)
hipocoristic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocoristic
  • hipocoristicul
  • hipocoristicu‑
plural
  • hipocoristice
  • hipocoristicele
genitiv-dativ singular
  • hipocoristic
  • hipocoristicului
plural
  • hipocoristice
  • hipocoristicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipocoristic ipocoristic

etimologie: