13 definiții pentru hipocoristic (adj.) ipocoristic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

hipocoristic, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hypocoristique] (D. cuvinte sau d. sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune Si: alintător, dezmierdător, tandru.

HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s.n. (Lingv.) (Nume diminutiv) care exprimă sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător. [< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos].

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s. n. (diminutiv) care exprimă afecțiune tandră; dezmierdător, alintător. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos)

HIPOCORÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte și sufixe) Care exprimă sentimente de afecțiune; mângâietor; dezmierdător; alintător. 2) Care ține de mijloacele expresive și eufemistice ale limbii. /<fr. hypocoristique

ipocoristic, ~ă a vz hipocoristic

ipocoristic a. se zice de numele des-mierdătoare sau familiare ce se dau animalelor și copiilor; mâță și pisică sunt românește termeni ipocoristici (în raport cu cătușă); Dinu și Ghiță sunt forme ipocoristice din Constantin și Gheorghe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipocorístic1 adj. m., pl. hipocorístici; f. hipocorístică, pl. hipocorístice

hipocorístic adj. m., pl. hipocorístici; f. sg. hipocorístică, pl. hipocorístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPOCORÍSTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formație lexicală ~.)

HIPOCORISTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formație lexicală ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos): în sintagma nume hipocoristic (v.).

Intrare: hipocoristic (adj.)
hipocoristic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocoristic
  • hipocoristicul
  • hipocoristicu‑
  • hipocoristică
  • hipocoristica
plural
  • hipocoristici
  • hipocoristicii
  • hipocoristice
  • hipocoristicele
genitiv-dativ singular
  • hipocoristic
  • hipocoristicului
  • hipocoristice
  • hipocoristicei
plural
  • hipocoristici
  • hipocoristicilor
  • hipocoristice
  • hipocoristicelor
vocativ singular
plural
ipocoristic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipocoristic ipocoristic

etimologie: