6 definiții pentru hipocoristic (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIPOCORISTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.
HIPOCORISTIC, -Ă adj., s.n. (Lingv.) (Nume diminutiv) care exprimă sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător. [< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s. n. (diminutiv) care exprimă afecțiune tandră; dezmierdător, alintător. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hipocoristic2 s. n., pl. hipocoristice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*hipocoristic2 s. n., pl. hipocoristice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HIPOCORÍSTIC s. n. (< adj. hipocoristic, -ă < fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos < hypokorisma „vorbire mângâietoare”): cuvânt care, datorită sufixului diminutival din structură, exprimă un sentiment de afecțiune, de mângâiere, de alintare, de dezmierdare, ca de exemplu fluieraș, fluturaș, motănaș, struguraș, Ionuț, Mitică, Irinel, Tudorel, Cateluța, Măriuca etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hipocoristic, hipocoristicăadjectiv hipocoristic, hipocoristicesubstantiv neutru
- 1. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune. DEX '09 DNsinonime: alintător dezmierdător mângâietor tandru
etimologie:
- hypocoristique DEX '09 DEX '98 DN