hipnotizare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 120 / Pl: ~zări / E: hipnotiza] 1 Adormire a cuiva prin hipnoză Si: hipnotizat¹ (1). 2 Provocare a apariției unor faze hipnoice în celula scoarței cerebrale Si: hipnotizat¹ (2). 3 (Fig) Captivare a atenției cuiva asupra unui obiect (având ca urmare anihilarea sau subordonarea voinței) Si: fascinare, hipnotizat¹ (3).

HIPNOTIZARE, hipnotizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei.

HIPNOTIZARE s.f. Acțiunea de a hipnotiza și rezultatul ei; hipnoză. [< hipnotiza].

HIPNOTIZA, hipnotizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ A exercita o atracție puternică; a captiva, a fascina, a fermeca. – Din fr. hypnotiser.

hipnotiza vt [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr hypnotiser] 1 A adormi pe cineva prin hipnoză. 2 A provoca apariția unor faze hipnotice în celula scoarței cerebrale. 3 (Fig) A captiva total atenția cuiva asupra unui obiect (având ca urmare anihilarea sau subordonarea voinței) Si: a fascina.

HIPNOTIZA, hipnotizez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A adormi pe cineva prin hipnoză, a-l face să treacă la starea de hipnoză, a provoca apariția unor faze hipnotice în celula scoarței cerebrale. – Din fr. hypnotiser.

HIPNOTIZA, hipnotizez, vb. I. Tranz. A adormi pe cineva prin hipnoză, a-l face să treacă în stare de hipnoză, a provoca apariția unor faze hipnotice în celula scoarței cerebrale; fig. a fascina. Hipnotizat de eterna legănare a pasului ei, așteptam pe fiece minut să mă prăbușesc în noianul gol și fără fund de subt picioarele mele. HOGAȘ, M. N. 53.

HIPNOTIZA vb. I. tr. A aduce pe cineva în stare de hipnoză. ♦ (Fig.) A supune voinței tale, a fermeca, a fascina. [Cf. fr. hypnotiser].

HIPNOTIZA vb. tr. 1. a aduce pe cineva în stare de hipnoză. 2. (fig.) a exercita o atracție puternică, a captiva, a fascina. (< fr. hyptnotiser)

A HIPNOTIZA ~ez tranz. 1) A aduce în stare de hipnoză; a adormi prin hipnoză. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a încânta; a fermeca; a vrăji; a fascina. /<fr. hypnotiser

*ipnotizéz v. tr. (d. ipnotizm; fr. hypnotiser). Adorm pe cineva pin procedurile ipnotizmuluĭ.

hipnotizare s. f., g.-d. art. hipnotizării; pl. hipnotizări

hipnotizare s. f., g.-d. art. hipnotizării; pl. hipnotizări

hipnotizare s. f., g.-d. art. hipnotizării; pl. hipnotizări

hipnotiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hipnotizez, 3 hipnotizează; conj. prez. 1 sg. să hipnotizez, 3 să hipnotizeze

hipnotiza (a ~) vb., ind. prez. 3 hipnotizează

hipnotiza vb., ind. prez. 1 sg. hipnotizez, 3 sg. și pl. hipnotizează

hipnotiza

HIPNOTIZARE s. v. hipnoză.

HIPNOTIZARE s. hipnoză.

HIPNOTIZA vb. v. atrage, captiva, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, încânta, răpi, seduce, subjuga, vrăji.

hipnotiza vb. v. ATRAGE. CAPTIVA. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎNCÎNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. VRĂJI.