HIPNOZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

hipnoză sf [At: DA ms / Pl: ~ze / E: fr hypnose, ger Hypnose] 1 Stare asemănătoare cu somnul sau cu somnambulismul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient asupra propriei comportări și contactul cu realitatea slăbește, acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. 2 (Fig) Fascinație.

HIPNOZĂ, hipnoze, s. f. Stare asemănătoare cu somnul sau cu somnambulismul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient asupra propriei comportări și contactul cu realitatea slăbesc, acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinație. – Din fr. hypnose.

HIPNOZĂ s. f. Stare asemănătoare cu somnul, provocată de sugestie, acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului. A cădea în hipnoză. ♦ Fig. Fascinație.

HIPNOZĂ s.f. Somn artificial provocat prin sugestie, în timpul căruia subiectul adormit este supus voinței hipnotizatorului. ♦ (Fig.) Fascinație. [< fr. hypnose].

HIPNOZĂ s. f. 1. stare de somn parțial provocată artificial prin sugestie. 2. (fig.) fascinație. (< fr. hypnose)

HIPNOZĂ ~e f. 1) Somn artificial, provocat prin sugestie, în timpul căruia acțiunile celui adormit sunt supuse hipnotizorului. 2) fig. Atracție irezistibilă; fascinație. /<fr. hypnose

*ipnóză f., pl. e (d. ipnotic). Somn provocat pin mijloace artificiale, de ex., privind mult timp un obĭect lucitor. V. catalepsie.

hipnoză s. f., g.-d. art. hipnozei; pl. hipnoze

hipnoză s. f., g.-d. art. hipnozei; pl. hipnoze

hipnoză s. f., g.-d. art. hipnozei; pl. hipnoze

hipnoză.

HIPNOZĂ s. hipnotizare.

HIPNOZĂ s. hipnotizare.