hieratic, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 162 / V: ie~ / P: hi-e-ra~ / E: fr hiératique, lat hieraticus] 1 Care se referă la lucruri sacre Si: sacru, sfânt. 2 (În artă) A cărui formă este impusă de tradiția religioasă. 3 (Îs) Scriere ~ă Scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 4 (D. ținuta corpului) Rigid. 5 (D. concepții, atitudini, orientări etc.) Tradițional. 6 Măreț. 7 (Fig) Calm (în aparență). 8 (Fig) Distant.

HIERATIC, -Ă, hieratici, -e, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. Puzderia de aur a răsăritului ne învăluia cape niște mumii hieratice. SADOVEANU, V. F. 64. ◊ Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 2. (În artă; despre concepții, orientări, atitudini etc.) Rigid, static, înțepenit. Jocul și ținuta femeilor mai păstrează atitudini hieratice și o relativă rigiditate. CONIEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 14/2. – Pronunțat: hi-e-.

HIERATIC, -Ă adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preoțesc. ◊ Scriere hieratică = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (Arte) Rigid, static, înțepenit. [Pron. hi-e-. / < fr. hiératique, gr. hieratikos].

HIERATIC, -Ă adj. 1. referitor la lucruri sfinte. ◊ de preot, preoțesc. ♦ scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (în artă, despre concepții, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat. (< fr. hiératique, lat. hieraticus, gr. hieratikos)

HIERATIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de lucruri considerate sfinte. ◊ Scriere ~că scriere cursivă (cu hieroglife) simplificată, la egiptenii antici. 2) (despre arte) Care este în conformitate cu anumite canoane prescrise de religie. /<fr. hiératique, lat. hieraticus

hieratic a. privitor la cele sfinte: scrisoare hieratică, cea cunoscută numai de preoții egipteni.

hieratic (sacerdotal; solemn) (desp. hi-e-) adj. m., pl. hieratici; f. hieratică, pl. hieratice

hieratic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hieratici; f. hieratică, pl. hieratice

hieratic adj. m. (sil. hi-e-), pl. hieratici; f. sg. hieratică, pl. hieratice

hieratic

HIERATIC adj. v. imobil, înțepenit, rigid, static.

hieratic adj. v. IMOBIL. ÎNȚEPENIT. RIGID. STATIC.

HIERATIC, -Ă adj. (< fr. hiératique, gr. hieratikos); în sintagma scriere hieratică (v.).

HIERÁTIC,-Ă (< lat. hieraticus, gr. hieratikos) adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. ◊ Artă h. = pictură sau sculptură în care personajele reprezentate au atitudini solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele bisericești (ex. sculptura figurativă egipteană, pictura bizantină). 2. Scriere h. = scriere cursivă în Egiptul antic, derivată din scrierea hieroglifică. A fost înlocuită, începând cu sec. 7 î. Hr., cu scrierea demotică. 3. Care pare impus de un ritual; solemn.