14 definiții pentru hieratic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.

hieratic, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 162 / V: ie~ / P: hi-e-ra~ / E: fr hiératique, lat hieraticus] 1 Care se referă la lucruri sacre Si: sacru, sfânt. 2 (În artă) A cărui formă este impusă de tradiția religioasă. 3 (Îs) Scriere ~ă Scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 4 (D. ținuta corpului) Rigid. 5 (D. concepții, atitudini, orientări etc.) Tradițional. 6 Măreț. 7 (Fig) Calm (în aparență). 8 (Fig) Distant.

HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -e, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. Puzderia de aur a răsăritului ne învăluia cape niște mumii hieratice. SADOVEANU, V. F. 64. ◊ Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 2. (În artă; despre concepții, orientări, atitudini etc.) Rigid, static, înțepenit. Jocul și ținuta femeilor mai păstrează atitudini hieratice și o relativă rigiditate. CONIEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 14/2. – Pronunțat: hi-e-.

HIERÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preoțesc. ◊ Scriere hieratică = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (Arte) Rigid, static, înțepenit. [Pron. hi-e-. / < fr. hiératique, gr. hieratikos].

HIERÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la lucruri sfinte. ◊ de preot, preoțesc. ♦ scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (în artă, despre concepții, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat. (< fr. hiératique, lat. hieraticus, gr. hieratikos)

HIERÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de lucruri considerate sfinte. ◊ Scriere ~ scriere cursivă (cu hieroglife) simplificată, la egiptenii antici. 2) (despre arte) Care este în conformitate cu anumite canoane prescrise de religie. /<fr. hiératique, lat. hieraticus

hieratic a. privitor la cele sfinte: scrisoare hieratică, cea cunoscută numai de preoții egipteni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice

hierátic adj. m. (sil. hi-e-), pl. hierátici; f. sg. hierátică, pl. hierátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIERÁTIC adj. v. imobil, înțepenit, rigid, static.

hieratic adj. v. IMOBIL. ÎNȚEPENIT. RIGID. STATIC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIERÁTIC, -Ă adj. (< fr. hiératique, gr. hieratikos); în sintagma scriere hieratică (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIERÁTIC,-Ă (< lat. hieraticus, gr. hieratikos) adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. ◊ Artă h. = pictură sau sculptură în care personajele reprezentate au atitudini solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele bisericești (ex. sculptura figurativă egipteană, pictura bizantină). 2. Scriere h. = scriere cursivă în Egiptul antic, derivată din scrierea hieroglifică. A fost înlocuită, începând cu sec. 7 î. Hr., cu scrierea demotică. 3. Care pare impus de un ritual; solemn.

Intrare: hieratic
hieratic adjectiv
  • silabație: hi-e- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hieratic
  • hieraticul
  • hieraticu‑
  • hieratică
  • hieratica
plural
  • hieratici
  • hieraticii
  • hieratice
  • hieraticele
genitiv-dativ singular
  • hieratic
  • hieraticului
  • hieratice
  • hieraticei
plural
  • hieratici
  • hieraticilor
  • hieratice
  • hieraticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hieratic

  • 1. Care ține de lucruri sfinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Puzderia de aur a răsăritului ne învăluia ca pe niște mumii hieratice. SADOVEANU, V. F. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. arte (Despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase.
    exemple
    • Jocul și ținuta femeilor mai păstrează atitudini hieratice și o relativă rigiditate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 14/2.

etimologie: