HIERATIC, -Ă, hieratici, -e, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. Puzderia de aur a răsăritului ne învăluia cape niște mumii hieratice. SADOVEANU, V. F. 64. ◊ Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 2. (În artă; despre concepții, orientări, atitudini etc.) Rigid, static, înțepenit. Jocul și ținuta femeilor mai păstrează atitudini hieratice și o relativă rigiditate. CONIEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 14/2. – Pronunțat: hi-e-.