2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

hazna sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/34 / V: (înv) hasna, hasnea, ~nea, hăz~ / Pl: ~le / E: tc hazine] 1 Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării Si: fosă septică. 2 Rezervor de apă. 3 Cișmea. 4 Loc unde se depune funinginea din coșurile sobelor și de unde se scoate printr-o deschizătură. 5 (Înv) încăpere a vistieriei în care se păstrau valori importante. 6 Vistierie. 7 Tezaur.

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Rezervor subteran în care se scurg sau în care se aruncă rămășițele murdare dintr-o gospodărie. Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. 2. (Învechit) Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; vistierie. Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371.

HAZNÁ ~le f. 1) Clădire sau încăpere unde se păstrează tezaurul statului; vistierie. 2) Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea și decantarea apelor menajere. [Art. haznaua] /<turc. hazine, hazne

HAZNA s.f. 1. (Mold, ȚR) Tezaur (public). A: Trecea pași la Cameniță cu haznele și cu zaharele. NECULCE. Sînt acum date un meleon si sasă sute de mii de galbeni si haznaua me nici are habar, ca cînd n-au ieșit nemică. H 1771, 93r; cf. N. COSTIN; PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 8v; H 1771, 85v; H 17792, 102r. B: Scoțînd sangeacul din hazne, îl ia ceauș-bașa. IM 1730, 13v. 2. (Mold.) Rezervor de apă. Au adus și apa de la hazna ... slobozind apa pe trei țăvi cu șuruburi. PSEUDO-AMIRAS. 3. (Mold.) Cișmea. Au făcut o hazne mică în trei colțuri cu trei șuruburi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: hazne (NECULCE: IM 1730, 13v; IM 1754, 8v: PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU), haznea (H 1771, 85v). Etimologie: tc. hazine, hazne. Vezi și haznatar. Cf. c h i n c i; v i s t e r i e.

haznà f. 1. vistieria țării, tezaurul Statului: a furat și banii haznalei AL.; 2. tezaur, comoară în genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale PANN; 3. canal pentru murdării, cloacă: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [Turc. HAZNA].

hazná f. (turc. hazna, hazne [d. ar. hazna, hazine], de unde și ngr. kaznâs, haznâs, haznés, bg. sîrb. hazná, rus. kazná, [d. turc. de nord kazna]; sp. alhacena, alacena, dulap, firidă [d. ar. al-hazena, al-hizâna]. V. cazon, magaza). Depozit de banĭ, vistierie, casierie. Depozit (rezervoriŭ) de apă. Sumă fixă de 36,000 de pungĭ (Vechĭ). Recipientu de zid al uneĭ latrine. – Și hazneá, pl. ele. Olt. azná (ca sîrb.).

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon.

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon.

hasnă1 sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / V: haz~ / Pl: ~ne / E: mg haszon] 1 (Reg) Folos. 2 (Îe) A(-i) lua ~ A se servi de. 3 (Înv) Roade ale pământului.

haznă1 sf [At: ANON. CAR. / S și: hasnă / Pl: ~ne / E: mg haszon] (Reg) Folos.

HÁZNĂ s. f. (Transilv.) Folos. Nici nepoată-sa n-avea haznă din averea ceea. La TDRG. Am lăsat boii pe brazdă Și părinții făr’ de haznă. BIBICESCU, P. P. 142.

hásnă și háznă f., pl. e (ung. haszon [cu sufix haszna], folos, unde și sîrb. hásna). Nord și est. Folos: muncesc, și, cînd colo, ce hasnă am? (Neam. Rom. Pop. I, 440). V. polză.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale, art. haznalele

hazná s. f., art. haznáua, g.-d. art. haználei; pl. haznále

haznă (reg.) s. f., g.-d. art. haznei; pl. hazne

háznă s. f., g.-d. art. háznei; pl. házne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAZNÁ s. v. apă, cișmea, tezaur, vistierie.

HAZNÁ s. cloacă. (~ua unui oraș.)

hazna s. v. APĂ. CIȘMEA. TEZAUR. VISTIERIE.

HÁZNĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, profit.

haznă s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÎȘTIG. FOLOS. PRICOPSEALĂ. PROFIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hazná (haznále), s. f.1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná.Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

háznă, hazne, (hasnă), s.f. – (reg.) 1. Folos, câștig, profit: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu’ meu” (Memoria, 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici-colo se aude, rar” (Țiplea, 1906). 2. Satisfacție. În expr. a avea haznă (de ceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. – Din magh. haszon „folos, profit, favor” (Scriban, DEX, MDA).

háznă, -e, s.n. – Folos: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu’ meu” (Memoria 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici colo se aude, rar” (Țiplea 1906). – Din magh. haszon „folos”.

Intrare: hazna
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazna
  • haznaua
plural
  • haznale
  • haznalele
genitiv-dativ singular
  • haznale
  • haznalei
plural
  • haznale
  • haznalelor
vocativ singular
plural
Intrare: haznă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haznă
  • hazna
plural
  • hazne
  • haznele
genitiv-dativ singular
  • hazne
  • haznei
plural
  • hazne
  • haznelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hazna, haznalesubstantiv feminin

  • 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cloacă
    • format_quote Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. DLRLC
  • 2. învechit Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. prin generalizare Vistierie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vistierie
      • format_quote Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. DLRLC
      • format_quote Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371. DLRLC
etimologie:

haznă, haznesubstantiv feminin

  • 1. regional Folos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: folos
    • format_quote Nici nepoată-sa n-avea haznă din averea ceea. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Am lăsat boii pe brazdă Și părinții făr’ de haznă. BIBICESCU, P. P. 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic