4 intrări

64 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

haraci sn [At: MOXA, 381/37 / V: araciu, ~ac2, ~ag2, hăr~, harag2 / Pl: ~uri / E: tc harag] (Tcî) 1 Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. 2 (Pex) Bir.

HARÁCI, haraciuri, s. n. (Învechit) Tribut anual pe care îl plăteau sultanului țările creștine supuse turcilor. Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148. Făgăduința de a mări pînă la patruzeci de mii galbini haraciul țării. ODOBESCU, S. I 119. Ei au plătit în tot anul haraciul. BĂLCESCU, O. I 17. ♦ Tribut, dare. Tată-său, cu nădejdea că Teseu îl va scăpa de un haraci rușinos ca acesta... îl lăsa să se ducă. ISPIRESCU, U. 117.

HARÁCI ~uri n. înv. Tribut anual pe care îl plăteau țările subjugate sultanului turc. /<turc. harac

harácĭ n., pl. ĭurĭ (turc. harač, ar. harağ, d. vgr. haragé, háragma, săpătură, impresiune pe o monetă, d. harasso, gravez; ngr. harádzi, alb. bg. sîrb. harač și arač, pol. haracz, ung. harács. V. harah). Tributu impus de Turcĭ țărilor româneștĭ odinioară. – În Țara Românească tributu data de la Mircea, care la 1391 se obligase să dea Porțiĭ o sumă de 3000 de galbenĭ numită peșcheș, adică dar saŭ „omagiŭ”, ĭar în Moldova de la 1511, cînd Bogdan s’a obligat să ofere un peșcheș de 4000 de galbenĭ și 24 de șoĭmĭ luĭ Selim I. Din peșcheș, deveni cu timpu haracĭ (tribut). Supt Vlad Țepeș (1460) ajunse la 10,000, supt Petru Șchĭopu la 40,000, supt Ĭon-Vodă la 60,000, apoĭ se sui la 100,000 în ultima domnie a luĭ Petru Șchĭopu și tot spori pînă la o sumă ilimitată supt Fanarioțĭ. Pin firmanele de la 1792 și 1802 haracĭu se fixă p. Țara Rom. la 619 pungĭ (309,500 de leĭ), ĭar p. Mold. la 135 de pungĭ și 445 de leĭ (67,945 de leĭ). Ultima dată fu fixat la 1835 (3,000,000 de leĭ p. amîndoŭă țările). Supt Cuza nu s’a maĭ plătit, ĭar prin războĭu de la 1877 a fost șters oficial (Șăin. Infl. Or.).

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HARÁC s. m. v. arac.

HARÁG s. m. v. arac.

HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

arac1 sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 / V: ha~, harag, hărag, hă~, ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru susținerea viței de vie, a fasolei etc. 2 (Înv) Băț cu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea lui în vas Cf țanc. 3 (Înv) Lineal (1). 4 (Înv) Spațiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (Îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliță.

araciu sn vz haraci[1] modificată

  1. haraciu (inexistent) → haraci. — Ladislau Strifler

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

arată toate definițiile

Intrare: haraci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haraci
  • haraciul
  • haraciu‑
plural
  • haraciuri
  • haraciurile
genitiv-dativ singular
  • haraci
  • haraciului
plural
  • haraciuri
  • haraciurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
araciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
plural
  • haracuri
  • haracurile
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haracuri
  • haracurilor
vocativ singular
plural
hăraci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arac (par)
arac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arac
  • aracul
  • aracu‑
plural
  • araci
  • aracii
genitiv-dativ singular
  • arac
  • aracului
plural
  • araci
  • aracilor
vocativ singular
plural
harac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
  • haracu‑
plural
  • haraci
  • haracii
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haraci
  • haracilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăci
  • arăcire
  • arăcit
  • arăcitu‑
  • arăcind
  • arăcindu‑
singular plural
  • arăcește
  • arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăcesc
(să)
  • arăcesc
  • arăceam
  • arăcii
  • arăcisem
a II-a (tu)
  • arăcești
(să)
  • arăcești
  • arăceai
  • arăciși
  • arăciseși
a III-a (el, ea)
  • arăcește
(să)
  • arăcească
  • arăcea
  • arăci
  • arăcise
plural I (noi)
  • arăcim
(să)
  • arăcim
  • arăceam
  • arăcirăm
  • arăciserăm
  • arăcisem
a II-a (voi)
  • arăciți
(să)
  • arăciți
  • arăceați
  • arăcirăți
  • arăciserăți
  • arăciseți
a III-a (ei, ele)
  • arăcesc
(să)
  • arăcească
  • arăceau
  • arăci
  • arăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăci
  • hărăcire
  • hărăcit
  • hărăcitu‑
  • hărăcind
  • hărăcindu‑
singular plural
  • hărăcește
  • hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcesc
  • hărăceam
  • hărăcii
  • hărăcisem
a II-a (tu)
  • hărăcești
(să)
  • hărăcești
  • hărăceai
  • hărăciși
  • hărăciseși
a III-a (el, ea)
  • hărăcește
(să)
  • hărăcească
  • hărăcea
  • hărăci
  • hărăcise
plural I (noi)
  • hărăcim
(să)
  • hărăcim
  • hărăceam
  • hărăcirăm
  • hărăciserăm
  • hărăcisem
a II-a (voi)
  • hărăciți
(să)
  • hărăciți
  • hărăceați
  • hărăcirăți
  • hărăciserăți
  • hărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcească
  • hărăceau
  • hărăci
  • hărăciseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăgi
  • hărăgire
  • hărăgit
  • hărăgitu‑
  • hărăgind
  • hărăgindu‑
singular plural
  • hărăgește
  • hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgesc
  • hărăgeam
  • hărăgii
  • hărăgisem
a II-a (tu)
  • hărăgești
(să)
  • hărăgești
  • hărăgeai
  • hărăgiși
  • hărăgiseși
a III-a (el, ea)
  • hărăgește
(să)
  • hărăgească
  • hărăgea
  • hărăgi
  • hărăgise
plural I (noi)
  • hărăgim
(să)
  • hărăgim
  • hărăgeam
  • hărăgirăm
  • hărăgiserăm
  • hărăgisem
a II-a (voi)
  • hărăgiți
(să)
  • hărăgiți
  • hărăgeați
  • hărăgirăți
  • hărăgiserăți
  • hărăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgească
  • hărăgeau
  • hărăgi
  • hărăgiseră
Intrare: hărăci
hărăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haraci harag araciu harac hăraci hărag

  • 1. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148.
      surse: DLRLC
    • Făgăduința de a mări pînă la patruzeci de mii galbini haraciul țării. ODOBESCU, S. I 119.
      surse: DLRLC
    • Ei au plătit în tot anul haraciul. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tată-său, cu nădejdea că Teseu îl va scăpa de un haraci rușinos ca acesta... îl lăsa să se ducă. ISPIRESCU, U. 117.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Una dintre cele patru rate în care se achitau dările.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

arac (par) harac harag hărag

  • 1. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pocie vrăjar 2 exemple
    exemple
    • Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249.
      surse: DLRLC
    • Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215.
      surse: DLRLC

etimologie:

arăci hărăci hărăgi

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • arac
    surse: DEX '09 DEX '98