hall sn vz hol

HALL s.n. v. hol.

HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) care face legătura între intrare și celelalte camere ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall.

hol sn [At: ARDELEANU, U. D. 147 / Pl: ~uri / E: eg hall] 1 Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. 2 Vestibul mare într-un muzeu, hotel, gară etc. în care răspund multe alte încăperi.

HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall.

HOL, holuri, s. n. Încăpere centrală într-un edificiu public, în jurul căreia sînt grupate celelalte încăperi sau birouri. În fund un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. E un om care... într-un mare hol de hotel, se simte la el acasă. SEBASTIAN, T. 339. Primul act se petrecea în holul unei facultăți de medicină. SAHIA, U.R.S.S. 178. ♦ Încăpere de trecere, care face legătura între intrare și camerele de locuit ale unui apartament. Apartamentul are hol și două camere.

HAL s.n. v. hol.

HOL s.n. Vestibul mare într-un edificiu public, încăpere de trecere într-un apartament, într-o locuință. [Scris și hall, var. hal s.n. / < engl., fr. hall].

HOL¹ s. n. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuință. (< fr., engl. hall)

HOL ~uri n. (în locuințe sau edificii publice) Prima încăpere care face legătură între intrare și celelalte încăperi; antreu; vestibul. /<fr., engl. hall

hol s. n., pl. holuri

hol s. n., pl. holuri

hol s. n., pl. holuri

hol

HOL s. v. vestibul.

HOL s. antreu, sală, vestibul.

HALL [ho:l], Asaph (1829-1907), astronom american. Prof. univ. la Harvard. A descoperit (1877) cei doi sateliți ai planetei Marte: Phobos și Deimos. Cercetări asupra planetelor, a paralaxei stelare și a stelelor duble.

HALL [ho:l], Charles Francis (1821-1871), explorator american. A efectuat trei expediții (1860-1862, 1864-1869, 1871) în Arhipelagul Arctic Canadian. A descoperit str. Robeson și M. Lincoln. Partea de NV a Groelandei a primit numele de „Țara lui Hall”.

HALL [ho:l], Charles Martin (1863-1914), chimist american. A descoperit (1883), independent de P. Héroult, procedeul de obținere a aluminiului din bauxită, prin electroliză.

HALL [ho:l], Edwin Herbert (1855-1938), fizician american. Prof. univ. la Harvard. A studiat proprietățile termice și electrice ale metalelor și materialelor semiconductoare. A descoperit (1879) fenomenul de apariție a unui câmp electric suplimentar într-un conductor sau semiconductor parcurs de curent electric când acesta se află în câmp magnetic (efectul H.).

HALL [ho:l], Granville Stanley (1844-1924), psiholog american. Prof. univ. la Harvard și la Johns Hopkins. A pus bazele primului laborator de psihologie (1883) din S.U.A.; fondator a mai multe periodice de specialitate. Cercetările sale s-au concretizat în numeroase lucrări („Probleme educaționale”, „Întemeietorii psihologiei moderne”, „Senescența: ultima jumătate a vieții”).

ROYAL ALBERT HALL [róiəl ælbə:t ho:l], sală de concerte din Londra, inaugurată în 1871, având o capacitate de 10.000 de locuri și o acustică desăvârșită.