24 de definiții pentru antreu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.

antréu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) -tret (pl trete) (rar, mlg) ~trea sf (pl trele) / Pl: ~euri / E: fr entrée] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă și din care dau uși în celelalte Si: intrare, vestibul.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antrét (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée.

ANTRÉU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară; vestibul. 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare].

ANTRÉU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)

ANTRÉU ~ri n. Prima încăpere a unei locuințe în care se intră direct de afară; vestibul. [Sil. an-treu] /<fr. entrée

antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée).

ANTRÉT s. n. v. antreu.

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antreu s. n., art. antreul; pl. antreuri

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTREU s. hol, sală, vestibul. (Două camere cu ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTRÉU s.n. În limbaj familiar, denumește primul fel dintr-un meniu. După regulile clasice ale gastronomiei, antreul este felul care se servește după gustare (sau supă) și pește (sau preparatul care îl înlocuiește), înainte de felul principal din meniu (de obicei friptura); fr., engl. entrée; germ. Entree; în SUA, entree denumește întotdeauna felul principal al meniului.

antréu, antreuri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Din fr. entrée „intrare, coridor, hol” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

antréu, -uri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Cf. fr. entrée (DER, DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

antreu, antreuri s. n. (intl.) buzunar exterior

Intrare: antreu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antreu
  • antreul
  • antreu‑
plural
  • antreuri
  • antreurile
genitiv-dativ singular
  • antreu
  • antreului
plural
  • antreuri
  • antreurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antret
  • antretul
  • antretu‑
plural
  • antrete
  • antretele
genitiv-dativ singular
  • antret
  • antretului
plural
  • antrete
  • antretelor
vocativ singular
plural
antre1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antre
  • antreul
  • antreu‑
plural
  • antreuri
  • antreurile
genitiv-dativ singular
  • antre
  • antreului
plural
  • antreuri
  • antreurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antreu, antreurisubstantiv neutru

  • 1. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. DLRLC
    • format_quote Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. DLRLC
  • 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.