24 de definiții pentru antreu antre antret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antréu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) -tret (pl trete) (rar, mlg) ~trea sf (pl trele) / Pl: ~euri / E: fr entrée] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă și din care dau uși în celelalte Si: intrare, vestibul.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antrét (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée.

ANTRÉU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară; vestibul. 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare].

ANTRÉU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)

ANTRÉU ~ri n. Prima încăpere a unei locuințe în care se intră direct de afară; vestibul. [Sil. an-treu] /<fr. entrée

antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée).

ANTRÉT s. n. v. antreu.

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTREU s. hol, sală, vestibul. (Două camere cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTRÉU s.n. În limbaj familiar, denumește primul fel dintr-un meniu. După regulile clasice ale gastronomiei, antreul este felul care se servește după gustare (sau supă) și pește (sau preparatul care îl înlocuiește), înainte de felul principal din meniu (de obicei friptura); fr., engl. entrée; germ. Entree; în SUA, entree denumește întotdeauna felul principal al meniului.

antréu, antreuri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Din fr. entrée „intrare, coridor, hol” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

antréu, -uri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Cf. fr. entrée (DER, DEX).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

antreu, antreuri s. n. (intl.) buzunar exterior

Intrare: antreu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antreu
  • antreul
  • antreu‑
plural
  • antreuri
  • antreurile
genitiv-dativ singular
  • antreu
  • antreului
plural
  • antreuri
  • antreurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antret
  • antretul
  • antretu‑
plural
  • antrete
  • antretele
genitiv-dativ singular
  • antret
  • antretului
plural
  • antrete
  • antretelor
vocativ singular
plural
antre1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antre
  • antreul
  • antreu‑
plural
  • antreuri
  • antreurile
genitiv-dativ singular
  • antre
  • antreului
plural
  • antreuri
  • antreurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antreu antre antret

  • 1. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hol (încăpere) sală vestibul (încăpere) diminutive: antrețel 2 exemple
    exemple
    • Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36.
      surse: DLRLC
    • Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58.
      surse: DLRLC
  • 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului.
    surse: DN

etimologie: