13 definiții pentru vestibul (încăpere)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTIBÚL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. (Livr.) Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul.Pl. și: vestibule] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră din exterior, dintr-un coridor sau de pe palierul unei scări; antreu. Arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară cîteva minute. REBREANU, R. II 50. În vestibul îl aștepta un alegător. VLAHUȚĂ, O. A. III 200. 2. (Accentuat numai vestíbul) Prima cavitate a urechii interne, situată lîngă labirintul membranos. 3. (În antichitate) Curte în fața unei case, situată între ușa de intrare și stradă. – Accentuat și vestíbul.

VESTIBÚL s.n. 1. (Ant.) Curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. Încăpere prin care se trece pentru a intra într-un edificiu, într-o casă; hol, antreu. 3. (Anat.) Spațiu sau cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ♦ Prima cavitate a urechii interne. [Pl. -luri, -le. / < fr. vestibule, cf. lat. vestibulum].

VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)

VESTÍBÚL ~uri n. Prima încăpere a unei locuințe prin care se intră direct de afară; antreu.

vestibul n. cameră de intrare într’un edificiu, într’un apartament.

*vestíbul n., pl. e (lat. vestibulum). Tindă, anticameră, cameră de la intrare. – Fals vestibúl (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vestibúl1 (încăpere) s. n., pl. vestibúluri

vestibúl (încăpere, curte) s. n., pl. vestibúluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESTIBÚL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)

VESTIBUL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)

Intrare: vestibul (încăpere)
vestibul1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestibul
  • vestibulul
  • vestibulu‑
plural
  • vestibuluri
  • vestibulurile
genitiv-dativ singular
  • vestibul
  • vestibulului
plural
  • vestibuluri
  • vestibulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vestibul (încăpere)

  • 1. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră din exterior, dintr-un coridor sau de pe palierul unei scări.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: antreu hol (încăpere) sală 2 exemple
    exemple
    • Arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară cîteva minute. REBREANU, R. II 50.
      surse: DLRLC
    • În vestibul îl aștepta un alegător. VLAHUȚĂ, O. A. III 200.
      surse: DLRLC
  • 2. în Antichitate Curte în fața unei case, situată între ușa de intrare și stradă.
    surse: DLRLC DN

etimologie: