14 definiții pentru hol (încăpere) hal hall


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hol sn [At: ARDELEANU, U. D. 147 / Pl: ~uri / E: eg hall] 1 Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. 2 Vestibul mare într-un muzeu, hotel, gară etc. în care răspund multe alte încăperi.

HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) care face legătura între intrare și celelalte camere ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall.

HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall.

HOL, holuri, s. n. Încăpere centrală într-un edificiu public, în jurul căreia sînt grupate celelalte încăperi sau birouri. În fund un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. E un om care... într-un mare hol de hotel, se simte la el acasă. SEBASTIAN, T. 339. Primul act se petrecea în holul unei facultăți de medicină. SAHIA, U.R.S.S. 178. ♦ Încăpere de trecere, care face legătura între intrare și camerele de locuit ale unui apartament. Apartamentul are hol și două camere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOL s.n. Vestibul mare într-un edificiu public, încăpere de trecere într-un apartament, într-o locuință. [Scris și hall, var. hal s.n. / < engl., fr. hall].

HOL1 s. n. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuință. (< fr., engl. hall)

HOL ~uri n. (în locuințe sau edificii publice) Prima încăpere care face legătură între intrare și celelalte încăperi; antreu; vestibul. /<fr., engl. hall

HOL s. antreu, sală, vestibul.

Intrare: hol (încăpere)
hol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hol
  • holul
  • holu‑
plural
  • holuri
  • holurile
genitiv-dativ singular
  • hol
  • holului
plural
  • holuri
  • holurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hal
  • halul
  • halu‑
plural
  • haluri
  • halurile
genitiv-dativ singular
  • hal
  • halului
plural
  • haluri
  • halurilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: hol
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hall
  • hallul
  • hallu‑
plural
  • halluri
  • hallurile
genitiv-dativ singular
  • hall
  • hallului
plural
  • halluri
  • hallurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hol (încăpere) hal hall

  • 1. Încăpere (de trecere) care face legătura între intrare și celelalte camere ale apartamentului, clădirii etc.
    exemple
    • Apartamentul are hol și două camere.
      surse: DLRLC
  • 2. Încăpere centrală într-un edificiu public, în jurul căreia sunt grupate celelalte încăperi sau birouri.
    surse: DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • În fund un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7.
      surse: DLRLC
    • E un om care... într-un mare hol de hotel, se simte la el acasă. SEBASTIAN, T. 339.
      surse: DLRLC
    • Primul act se petrecea în holul unei facultăți de medicină. SAHIA, U.R.S.S. 178.
      surse: DLRLC

etimologie: