2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hagiu sm [At: (a. 1740) URICARIUL XXIV, 442 / V: ~gi / Pl: ~ii / E: tc hagi] 1 Creștin care a călătorit la Ierusalim. 2 Musulman care a călătorit la Meca. 3 (Pex) Pelerin. 4 (Îf ~gi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie.

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

HAGÍU, hagii, s. m. (Învechit) Creștin sau musulman care a făcut un pelerinaj și s-a închinat la locurile considerate de religiile respective ca fiind sfinte. Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. – Variantă: agíu s. m.

HAGÍU ~i m. înv. 1) Persoană care a fost să se închine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care îl primea cel care făcea o astfel de călătorie. /<turc. haci

hagiu m. 1. cel ce s’a dus să se închine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca); 2. titlu onorific ce se dobândia după întoarcerea dintr’o asemenea călătorie (și sub forma hagi): hagiul a pretins să ședem în casa lui AL. Ginerele lui Hagi Petcu Al. [Turc. HADJI].

hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hagíu s. m., art. hagíul; pl. hagíi, art. hagíii (-gi-ii)

hagíu s. m. (în nume proprii Hagi-), art. hagíul; pl. hagíi, art. hagíii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hagíu (hagíi), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAGIU, Grigore (1933-1985, n. Târgu Bujor), poet român. Versuri de factură reflexivă, existențială („Continentele ascunse”, „Nostalgica triadă”), care preiau de la Nichita Stănescu o serie de obsesii tematice și procedee artistice. Lirica sa îmbracă adesea un veșmânt sărbătoresc și solemn, când se întoarce asupra originilor, a lumii rurale și a trecutului din care coboară („Fantastica pădure”, „Alte sonete”).

HAGIU subst. < tc. haçi, „pelerin”, calificativ transformat cu timpul în nume de familie. 1. Hagiul, ctitorul bisericii cu același nume din București; – Alecu (Bîr II). 2. Hagia b. (17 B III 529); Hagi/escu (Hur 240); -ești, -eni ss. 3. Hagilă, mold. 4. Hagiica. Teodora (Bîr I). 5. Compuse: Papahagi, P., prof. ar.; Hagibira, ar.; Hagi-Chiriac, P. (Bîr I); Hagi-Tudose etc.

HAGIU subst. < tc. haci „pelerin”, luat ca epitet, în compunerea unor nume, mai ales de aromîni și de balcanici în genere: Hagi-Tudose, Hagibira, Hagiioanu, Șt., Papahagi etc. 1. Hagiul t. 2. Cu afer.: Agiul portar (D Buc). Numai în 2 vol. de doc. (Î Div și Cat gr I) găsim 110 nume compuse cu Hagi.

Intrare: hagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagiu
  • hagiul
  • hagiu‑
plural
  • hagii
  • hagiii
genitiv-dativ singular
  • hagiu
  • hagiului
plural
  • hagii
  • hagiilor
vocativ singular
  • hagiule
plural
  • hagiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agiu
  • agiul
  • agiu‑
plural
  • agii
  • agiii
genitiv-dativ singular
  • agiu
  • agiului
plural
  • agii
  • agiilor
vocativ singular
  • agiule
plural
  • agiilor
Intrare: Hagiu
Hagiu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hagiu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hagiu agiu

  • 1. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23.
      surse: DLRLC
    • Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224.
      surse: DLRLC

etimologie: