HAGIU subst. < tc. haci „pelerin”, luat ca epitet, în compunerea unor nume, mai ales de aromîni și de balcanici în genere: Hagi-Tudose, Hagibira, Hagiioanu, Șt., Papahagi etc. 1. Hagiul t. 2. Cu afer.: Agiul portar (D Buc). Numai în 2 vol. de doc. (Î Div și Cat gr I) găsim 110 nume compuse cu Hagi.