HAGIU subst. < tc. haçi, „pelerin”, calificativ transformat cu timpul în nume de familie. 1. Hagiul, ctitorul bisericii cu același nume din București; – Alecu (Bîr II). 2. Hagia b. (17 B III 529); Hagi/escu (Hur 240); -ești, -eni ss. 3. Hagilă, mold. 4. Hagiica. Teodora (Bîr I). 5. Compuse: Papahagi, P., prof. ar.; Hagibira, ar.; Hagi-Chiriac, P. (Bîr I); Hagi-Tudose etc.