2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

habotnic, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, V. 93 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs хабадник] 1 (D. evrei) Care respectă cu strictețe preceptele iudaismului. 2 (Pex; d. creștini) Bigot. 3 (Fig) Fanatic.

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -e, adj. Care păzește cu scrupulozitate prescripțiile religiei. V. bigot.

HABÓTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripțiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik

habotnic a. și m. fam. 1. epitet aplicat Evreilor bigoți; 2. fanatic, ortodox. [Rus. HABATNIKŬ, membru al sectei pietiste Habad a Evreilor din Rusia].

habótnic, -ă adj. (probabil d. rus. *hobótnik, pron. ha-, d. hóbot, trompă, pin aluz. la șalu și la cornu pe care și-l pun Jidaniĭ cînd se închină. (V. hobot). După alțiĭ, d. rus. habadnik, membru al secteĭ pietiste habad, numită așa după cele treĭ litere ale devizeĭ: hohma, bina, daath, înțelepcĭune, sagacitate, știință). Bigot, fanatic: Jidan habotnic. V. sectar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; adj. f., s. f. habótnică, pl. habótnice

habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HABÓTNIC adj., s. v. bigot.

HABOTNIC adj., s. (BIS.) bigot, fanatic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

habótnic (habótnică), adj. – Bigot. Rus. chabatnik „membru al unei secte pietiste de evrei ruși” (Șeineanu, DAR; Candrea). – Der. habotnicie, s. f. (bigotism). Se spune mai ales despre evrei.

Intrare: habotnic (adj.)
habotnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habotnic
  • habotnicul
  • habotnicu‑
  • habotnică
  • habotnica
plural
  • habotnici
  • habotnicii
  • habotnice
  • habotnicele
genitiv-dativ singular
  • habotnic
  • habotnicului
  • habotnice
  • habotnicei
plural
  • habotnici
  • habotnicilor
  • habotnice
  • habotnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: habotnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habotnic
  • habotnicul
  • habotnicu‑
plural
  • habotnici
  • habotnicii
genitiv-dativ singular
  • habotnic
  • habotnicului
plural
  • habotnici
  • habotnicilor
vocativ singular
  • habotnicule
  • habotnice
plural
  • habotnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

habotnic, -ă habotnic (2) habotnică

etimologie:

  • limba rusă habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”
    surse: DEX '98 DEX '09