8 definiții pentru habotnic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; adj. f., s. f. habótnică, pl. habótnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HABÓTNIC adj., s. v. bigot.

HABÓTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripțiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik

habotnic a. și m. fam. 1. epitet aplicat Evreilor bigoți; 2. fanatic, ortodox. [Rus. HABATNIKŬ, membru al sectei pietiste Habad a Evreilor din Rusia].

habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótnice

HABOTNIC adj., s. (BIS.) bigot, fanatic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Intrare: habotnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habotnic
  • habotnicul
  • habotnicu‑
plural
  • habotnici
  • habotnicii
genitiv-dativ singular
  • habotnic
  • habotnicului
plural
  • habotnici
  • habotnicilor
vocativ singular
  • habotnicule
  • habotnice
plural
  • habotnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

habotnic, -ă habotnic (2) habotnică

etimologie:

  • limba rusă habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”
    surse: DEX '98 DEX '09