3 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hărag1 sn vz arac

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

HARÁC s. m. v. arac.

HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

HARÁG s. m. v. arac.

arac1 sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 / V: ha~, harag, hărag, hă~, ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru susținerea viței de vie, a fasolei etc. 2 (Înv) Băț cu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea lui în vas Cf țanc. 3 (Înv) Lineal (1). 4 (Înv) Spațiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (Îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliță.

araciu sn vz haraci[1] modificată

  1. haraciu (inexistent) → haraci. — Ladislau Strifler

haraci sn [At: MOXA, 381/37 / V: araciu, ~ac2, ~ag2, hăr~, harag2 / Pl: ~uri / E: tc harag] (Tcî) 1 Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. 2 (Pex) Bir.

tribut sn [At: HR. I, 2/10 / Pl: ~uri / E: lat tributum, fr tribut] 1 (Înv) Obligație (de regulă bănească) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe Si: bir. 2 (Îrg; îe) A plăti ~ul morții (sau naturii) A muri. 3 (Înv) Obligație bănească a cetățenilor către stat Si: bir, impozit. 4 (Înv) Taxă (1). 5 (Fig) Obligație (politico-economică) față de cineva (sau față de un stat) Si: datorie. 6 (Fam; îe) A-și da (sau a-și aduce) ~ul A contribui la ceva. 7 (Pgn) Contribuție (1).

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care se înfige în pămînt, servind la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. – Variante: harác (TEODORESCU, P. P. 315), harág (CAMILAR, N. I 266, SADOVEANU, Z. C. 149, ALECSANDRI, P. P. 149) s. m.

HARÁCI, haraciuri, s. n. (Învechit) Tribut anual pe care îl plăteau sultanului țările creștine supuse turcilor. Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148. Făgăduința de a mări pînă la patruzeci de mii galbini haraciul țării. ODOBESCU, S. I 119. Ei au plătit în tot anul haraciul. BĂLCESCU, O. I 17. ♦ Tribut, dare. Tată-său, cu nădejdea că Teseu îl va scăpa de un haraci rușinos ca acesta... îl lăsa să se ducă. ISPIRESCU, U. 117.

arată toate definițiile

Intrare: hărag
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arac (par)
arac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arac
  • aracul
  • aracu‑
plural
  • araci
  • aracii
genitiv-dativ singular
  • arac
  • aracului
plural
  • araci
  • aracilor
vocativ singular
plural
harac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
  • haracu‑
plural
  • haraci
  • haracii
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haraci
  • haracilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: haraci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haraci
  • haraciul
  • haraciu‑
plural
  • haraciuri
  • haraciurile
genitiv-dativ singular
  • haraci
  • haraciului
plural
  • haraciuri
  • haraciurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
araciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
plural
  • haracuri
  • haracurile
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haracuri
  • haracurilor
vocativ singular
plural
hăraci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arac (par) harac harag hărag

  • 1. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pocie vrăjar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249.
      surse: DLRLC
    • Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215.
      surse: DLRLC

etimologie:

haraci harag araciu harac hăraci hărag

  • 1. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148.
      surse: DLRLC
    • Făgăduința de a mări pînă la patruzeci de mii galbini haraciul țării. ODOBESCU, S. I 119.
      surse: DLRLC
    • Ei au plătit în tot anul haraciul. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Tată-său, cu nădejdea că Teseu îl va scăpa de un haraci rușinos ca acesta... îl lăsa să se ducă. ISPIRESCU, U. 117.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Una dintre cele patru rate în care se achitau dările.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: