3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.

it2, ~ă a [At: MDA ms / P: hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: hăi2] 1 Îndemnat. 2 Colindat2.

it1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 143 / P: hă-it / V: it / Pl: ~uri / E: hăi2] 1-2 Hăire (1-2). 3 Strigăt cu care se îndeamnă vitele. 4 Strigăt al colindătorilor care umblă cu plugușorul Si: hăi (6). 5 (Pex) Plugușor. 6 (Pex) Colindat.

HĂÍT1, hăituri, s. n. Hăire. Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi.

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi.

i2 [At: SANDU-ALDEA, A. M. 135 / V: hai2 / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi A îndemna vitele. 2 vt A goni fiarele la vânătoare.

it4, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 122 / V: it / Pl: ~iți, ~e / E: hâi] 1 Surpat. 2 Apăsat cu greutate mare până la dărâmare. 3 Năruit. 4 Aplecat într-o parte Si: (reg) hăitit2 (3). 5 Vătămat. 6 Boșorogit.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

HÎÍT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăít, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj.

A HĂÍ ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăít (reg.) s. n., pl. hăíturi

hăí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 să hăiáscă

hăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiáscă

arată toate definițiile

Intrare: hăit (s.n.)
hăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • it
  • itul
  • itu‑
plural
  • ituri
  • iturile
genitiv-dativ singular
  • it
  • itului
plural
  • ituri
  • iturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hăi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • hăiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăiesc
(să)
  • hăiesc
  • hăiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • hăiești
(să)
  • hăiești
  • hăiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • hăiește
(să)
  • hăiască
  • hăia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • hăiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • hăiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • hăiesc
(să)
  • hăiască
  • hăiau
  • i
  • iseră
Intrare: hâit (adj.)
hâit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • it
  • itul
  • itu‑
  • i
  • ita
plural
  • iți
  • iții
  • ite
  • itele
genitiv-dativ singular
  • it
  • itului
  • ite
  • itei
plural
  • iți
  • iților
  • ite
  • itelor
vocativ singular
plural
hăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • it
  • itul
  • itu‑
  • i
  • ita
plural
  • iți
  • iții
  • ite
  • itele
genitiv-dativ singular
  • it
  • itului
  • ite
  • itei
plural
  • iți
  • iților
  • ite
  • itelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăit (s.n.)

  • exemple
    • Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

hăi (vb.)

  • 1. regional A îndemna boii sau vacile la mers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A striga pentru a stârni vânatul.
      surse: DEX '09
  • 2. A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul.
    surse: NODEX sinonime: ura (vb.)
  • 3. tranzitiv A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului.
    surse: NODEX

etimologie:

hâit (adj.) hăit

etimologie:

  • vezi hâi
    surse: DEX '09