2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (19)
- ortografice (6)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂBUCI, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.
HĂBUCI, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăbuci vt [At: REV. CRIT. III, 156 / V: hab~ / Pzi: ~cesc / E: hăbuc] (Reg) 1 A rupe. 2 A sparge. 3 A culca la pământ. 4 A distruge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍HĂBUCI (-ucesc) vb. tr. Mold. A rupe, a sfîșia, a fărîma în bucăți: cine ți-o hăbucit așa sumăieșu? (rv.-crg.); tronc! în oale... pînă le hăbucește pe toate (sev.) [hăbuc1].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
HĂBUCI, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A strica, a rupe, a distruge.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HĂBUCI ~esc tranz. pop. A face hăbuci; a rupe în bucăți. /<Din hăbuc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂBUC, hăbuci, s. m. (Reg.) Bucată. ◊ Expr. A (se) rupe sau a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
habuc sn vz hăbuc1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
habuci v vz hăbuci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăbuc1 [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: hab~ / Pl: ~uci / E: nct] 1 sm Bucată. 2 sm (Îe) A rupe (sau a face) ~uci A rupe în bucăți. 3 sm (Îae) A sfărâma. 4 sm (Spc; îae) A mesteca. 5 sm (Spc; îae) A încâlci lâna. 6 a Rupt. 7 a Spart. 8 a Mărunțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăbuc2 s [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. CADE / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Căldură înăbușitoare. 2 Grămadă de mărăcini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍HĂBUC2 sbst. Olten. 1 🌦 Năbușală, zăduf, căldură mare (r.-cod.) ¶ 2 Grămadă de mărăcini îndesați (r.-cod.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
❍HĂBUC1 sm. Mold. 1 Bucată ruptă din ceva; a rupe, a face ~(i), a rupe în bucăți: ciubotele văru-meu se rup ~ în toate părțile (crg.); Că l-ar fi tăiat ~ Dacă n’ar fi fost vrăjit (stam.) ¶ Ⓕ Om scurt și spătos (STAM.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
HĂBUC, hăbuci, s. m. (Reg.; în expr.) A (se) rupe, a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂBUC, hăbuci, s. m. (Regional; mai ales construit cu verbele «a rupe», «a face») Bucată (din ceva), fărîmă. Pînă acasă făcu cămeșa hăbuci. ȘEZ. V. 130. ◊ (Adjectival, ca nume predicativ, în forma de sg.) Scaunul cel bun e hăbuc. CONTEMPORANUL, VII 489. O cînepă... poate fi putredă sau hăbuc. ȘEZ. IX 141. ◊ (Adverbial) Mogorogea, băiet grîjuliv, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră, cum făcea totdeauna. A treia zi, după asta, ciubotele văru-mieu se rup hăbuc în toate părțile. CREANGĂ, A. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂBUC ~ci m. pop. Bucată ruptă din ceva. ◊ A rupe (sau a face) ~ci a rupe în bucăți; a hăbuci; a fărâma. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăbuc n. Mold. în locuțiunea a se rupe hăbuc, în bucăți: ciobotele văru-meu se rup hăbuc CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
habúc și hapúc n., pl. e (cp. cu ung. hapkalkodni, a prinde, a apuca). Nord. Minge. – Și hapúce (Suc.) A bate hapucea, a perde timpu nefăcînd nimic. La Acad. harpuce (de-a harpucea), un joc copilăresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăbúc m. (cp. cu habuc). Mold. Munt. A se face hăbuc saŭ hăbucĭ, a se face bucățĭ, a se rupe ferfeniță, a se strica (de multă întrebuințare): cĭobote rupte hăbuc. În Munt. vest și s. n., pl. urĭ, cu înț. de „grămadă de vreascurĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăbucésc v. tr. (d. hăbuc). Mold. Munt. Olt. Sfîșiĭ, rup hăbuc: ghete hăbucite. Fărămițesc pin surpăturĭ: teren hăbucit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăbuci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucesc, 3 sg. hăbucește, imperf. 1 hăbuceam; conj. prez. 1 sg. să hăbucesc, 3 să hăbucească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăbuci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucesc, imperf. 3 sg. hăbucea; conj. prez. 3 să hăbucească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăbuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucesc, imperf. 3 sg. hăbucea; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbucească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăbuc (reg.) s. m., pl. hăbuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăbuc (reg.) s. m., pl. hăbuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăbuc s. m., pl. hăbuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hăbuci, hăbucescverb
etimologie:
- hăbuc DEX '09 DEX '98
hăbuc, hăbucisubstantiv masculin
-
- Pînă acasă făcu cămeșa hăbuci. ȘEZ. V. 130. DLRLC
-
- Scaunul cel bun e hăbuc. CONTEMPORANUL, VII 489. DLRLC
- O cînepă... poate fi putredă sau hăbuc. ȘEZ. IX 141. DLRLC
-
- A (se) rupe sau a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. DEX '09
- Mogorogea, băiet grîjuliv, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră, cum făcea totdeauna. A treia zi, după asta, ciubotele văru-mieu se rup hăbuc în toate părțile. CREANGĂ, A. 105. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09