guzgan sm [At: H III, 37 / V: ~zan^[1] / Pl: ~i / E: guz + -an] 1 Șobolan (Rattus norvegicus). 2 (Îc) ~-de-câmp Șoarece de câmp (Icreicetus frumentarius). 3 (Îc; șîf guzan) ~ orb Cârtiță (Talpa euripea). 4 (Mdv; îc) Coada ~ului Boală pe care o fac la coadă caii. 5 (Înv) Cartușieră pentru cartușe de revolver. corectat(ă)

GUZGAN, guzgani, s. m. Șobolan. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105. De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308. – Variantă: (Mold.) guzan (ȘEZ. II 142) s. m.

GUZGAN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului; șobolan. /Din reg. guz + suf. ~an

guzgan m. Mold. 1. chițcan: guzgan de câmp; 2. fig. sgârcit: ești un guzgan AL. [Compromis din guziu și chițcan].

guzan sm vz guzgan

GUZAN s. m. v. guzgan.

guzan m. Mold. V. guzgan.

guzán (nord) și guzgán (sud și vest) m. (d. guz cu sufixu -an și -gan, ca în puĭgan). Chițcan, șobolan, ghĭorlan, șoarice.

guzgan s. m., pl. guzgani

guzgan s. m., pl. guzgani

guzgan s. m., pl. guzgani

guzgan

guzgan.

GUZGAN s. (ZOOL.) 1. v. șobolan. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.

GUZGAN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) șobolan, (reg.) chițcan, chițoran, cloțan, gherlan, ghiorțan, grivan, guz, hîrciog, hîrț, lostun, mioarcă, miogîrțan, mitorlan, mițorgan, pășoi, pință, pîțoc, popîndău, popînzac, poponeț, poțoc, sobol, spurc, șoacăț, șomîc, țușcan, zezeran. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.

GUZGAN-DE-MUNTE s. v. belhiță, chițcan.

guzgan-de-munte s. v. BELHIȚĂ. CHIȚCAN.

guzgan, guzgani, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.

guzan, guzani, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan.