2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.

guzgan sm [At: H III, 37 / V: ~zan[1] / Pl: ~i / E: guz + -an] 1 Șobolan (Rattus norvegicus). 2 (Îc) ~-de-câmp Șoarece de câmp (Icreicetus frumentarius). 3 (Îc; șîf guzan) ~ orb Cârtiță (Talpa euripea). 4 (Mdv; îc) Coada ~ului Boală pe care o fac la coadă caii. 5 (Înv) Cartușieră pentru cartușe de revolver. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105. De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308. – Variantă: (Mold.) guzán (ȘEZ. II 142) s. m.

GUZGÁN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului; șobolan. /Din reg. guz + suf. ~an

guzgan m. Mold. 1. chițcan: guzgan de câmp; 2. fig. sgârcit: ești un guzgan AL. [Compromis din guziu și chițcan].

guzán (nord) și guzgán (sud și vest) m. (d. guz cu sufixu -an și -gan, ca în puĭgan). Chițcan, șobolan, ghĭorlan, șoarice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guzgán s. m., pl. guzgáni

guzgán s. m., pl. guzgáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUZGÁN s. (ZOOL.) 1. v. șobolan. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.

GUZGAN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) șobolan, (reg.) chițcan, chițoran, cloțan, gherlan, ghiorțan, grivan, guz, hîrciog, hîrț, lostun, mioarcă, miogîrțan, mitorlan, mițorgan, pășoi, pință, pîțoc, popîndău, popînzac, poponeț, poțoc, sobol, spurc, șoacăț, șomîc, țușcan, zezeran. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.

GUZGAN-DE-MÚNTE s. v. belhiță, chițcan.

guzgan-de-munte s. v. BELHIȚĂ. CHIȚCAN.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

guzgán, guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.

guzán, guzáni, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan.

Intrare: guzgan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guzgan
  • guzganul
  • guzganu‑
plural
  • guzgani
  • guzganii
genitiv-dativ singular
  • guzgan
  • guzganului
plural
  • guzgani
  • guzganilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guzan
  • guzanul
  • guzanu‑
plural
  • guzani
  • guzanii
genitiv-dativ singular
  • guzan
  • guzanului
plural
  • guzani
  • guzanilor
vocativ singular
plural
Intrare: guzgan-de-munte
guzgan-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guzgan-de-munte
  • guzganul-de-munte
plural
  • guzgani-de-munte
  • guzganii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • guzgan-de-munte
  • guzganului-de-munte
plural
  • guzgani-de-munte
  • guzganilor-de-munte
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guzgan rattus norvegicus guzan

  • 1. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului.
    exemple
    • Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105.
      surse: DLRLC
    • De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. guz
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

guzgan-de-munte

etimologie: