GUZGAN, guzgani, s. m. Șobolan. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105. De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308. – Variantă: (Mold.) guzan (ȘEZ. II 142) s. m.