2 intrări
24 de definiții
- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (8)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. gurgulio „beregată”.
GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. gurgulio „beregată”.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui. corectat(ă)
- În original: vb. IV, evident greșit. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurgui sn [At: CANTEMIR, IST. 287 / Pl: ~e / E: cf lat gurgulio] 1 Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura ulciorului. 2 Vârful sânului Cf sfârc, mamelon. 3 Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 4 Vârful unui deal sau al unui munte. 5 (Îe) A lua pe (cineva) în (pe) ~ A alunga (pe cineva). 6 (Îae) A bate pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurguia [At: PANN, P. V. I, 73/12 / Pzi: ~iez / E: gurgui] 1-2 vtr (Reg) A (se) îngrămădi. 3 vr A se urca. 4 vr (Înv) A se îngâmfa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURGUIA (-uiez) vb. refl. 1 Olten. A se cocoța undeva sus ¶ 2 A se făli, a se îngîmfa, a se umfla în pene, a se rățoi: Cu bani nu te~, Că Dumnezeu dă și ia (PANN) [gurguiu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
GURGUIAT adj. p. GURGUIA. 1 Olten. Cocoțat: pune ochii pe ce e mai ~ ¶ 2 Țuguiat, ascuțit: Măgura cea ~ă N’o doboară vînt vreodată (PANN) ¶ 3 Încîrligat ca gurguiul opincii.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
GURGUȚA (-uț) vb. refl. = GURGUIA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui. corectat(ă)
- În original: vb. IV, evident greșit. — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea dinainte a opincii, strînsă cu o curelușă și formînd vîrful sau moțul. Ciobanul îl repezi cu gurguiul opincii. CAMILAR, T. 227. Scuipă printre dinți, pînă peste gurguiul opincilor lui Bedreag. HOGAȘ, M. N. 199. 2. Partea în formă de cioc de la gura unui ulcior. Să sorb și eu o gură de apă pe gurguiul ulciorului, că mult țîșnește din el boabe ca de mărgăritar. DELAVRANCEA, V. V. 12. 3. Vîrful sînului. Brava, ai bune gurguie, are să le poată ușor apuca duduița iast’ mare. CONTEMPORANUL, IVI 393. 4. Vîrful unui deal, al unui munte. Muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene... își saltă-n tărie gurguiele gemene. DEȘLIU, G. 26.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea de dinainte a opincii, strînsă cu o curelușă. 2. Partea în formă de cioc de la gura urciorului. 3. Vîrful sînului. 4. Vîrful unui deal sau al unui munte. – Comp. lat. gurgulio « beregată ».
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GURGUI ~ie n. 1) Parte în formă de cioc de la gura unor vase (care înlesnește turnarea unui lichid). 2) Vârf al opincii, strâns cu curelușă. 3) Vârf al mamelei; mamelon; sfârc. 4) Creastă a unui deal sau a unui munte. /cf. lat. gurgulio
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gurguia (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gurguiez, 3 se gurguiază, 1 pl. ne gurguiem; conj. prez. 1 sg. să mă gurguiez, 3 să se gurguieze; imper. 2 sg. afirm. gurguiază-te; ger. gurguindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gurguia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 gurguiază; conj. prez. 3 să gurguieze; ger. gurguind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gurgui s. n., pl. gurguie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gurguia vb., ind. prez. 1 gurguiez; conj. prez. 3 sg. și pl. gurguieze; ger. gurguind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gurgui, pl. gurguie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gurguiez, -uiază 3, -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
gurgui (gurguie), s. n. – 1. Sfîrc, mamelon. – 2. Gaura de la gura urciorului. – 3. Cioc de urcior. – 4. Vîrf, culme. – Var. gurgoi, gîrgoi, gurgun, gurzui, gurlui. – Mr. gurgul’u. Creație expresivă, bazată pe gog „obiect rotund”, cu r infix, cf. gorgoană, gorgoase, provenind din aceeași rădăcină. Sensul de „obiect rotund” este comun tuturor uzurilor sale; cel de al doilea se explică prin faptul că gura urciorului tipic se află deasupra unui cioc care imită sfîrcul sînului (explicație dată de dicționare, de „gît de urcior” nu este exactă). Legătura cu lat. gurgullus (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 284) sau gurgulio (REW 3922; DAR; Pascu, I, 196) pare mai curînd șocantă decît sigură. Mr. a păstrat, alături de sensul de „cioc de urcior” și pe acela de bulgăre, obiect rotund, care a trecut în ngr. γϰουργϰούλια „cartofi” (Höeg 149). – Der. gurguia, vb. (a ascuți; refl., a se urca, a se înălța; refl., a ieși în evidență; refl., a se împăuna); gurguța, vb. refl. (a se înfoia), cu suf. expresiv -ța sau -ți, cf. cocoța.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
GURGUI s. 1. (pop.) țâță. (~ul urciorului.) 2. v. mamelon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GURGUI s. 1. (pop.) țîță. (~ urciorului.) 2. (ANAT.) mamelon, sfîrc. (~ sînului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
gurgúi, s.n. v. gurgoi.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv neutru (N65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V213) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
gurgui, gurguiesubstantiv neutru
- 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ciobanul îl repezi cu gurguiul opincii. CAMILAR, T. 227. DLRLC
- Scuipă printre dinți, pînă peste gurguiul opincilor lui Bedreag. HOGAȘ, M. N. 199. DLRLC
-
-
- Să sorb și eu o gură de apă pe gurguiul ulciorului, că mult țîșnește din el boabe ca de mărgăritar. DELAVRANCEA, V. V. 12. DLRLC
-
-
- Brava, ai bune gurguie, are să le poată ușor apuca duduița iast’ mare. CONTEMPORANUL, IVI 393. DLRLC
-
- 4. Vârful unui deal sau al unui munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene... își saltă-n tărie gurguiele gemene. DEȘLIU, G. 26. DLRLC
-
etimologie:
- gurgulio „beregată”. DEX '09 DEX '98
gurguia, gurguiezverb
- 1. A se îngâmfa, a se fuduli. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- gurgui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.